O decizie de ultimă oră, luată în luna lui Cuptor, pentru o călătorie în luna lui Gustar. Și despre verișoara rostopască.

Etichete

, , , ,

Așa cum îmi place mie să fac planuri: deloc! Decizii spontane, traiectorii imprevizibile. După aproape trei ani ultra-urbani, m-am hotărât brusc să fac o incursiune de zece zile prin orașul natal și împrejurimi. Traiul de aici, atât de diferit de toată viața mea de până acum trei ani, dar și bloguri pitorești și minuțios îngrijite cum este cel al soților Györfi, mi-au reamintit cât de norocoasă am fost să trăiesc atâta vreme în acele locuri grele de istorie naturală și culturală. Ba pe deasupra mai și aveam ca slujbă îngrijirea patrimoniului lor natural. Dar vremurile “s-au copt”, și am plecat în călătoria mea către alte culturi. Istoria acestei călătorii încă se coace…

Zece zile nu-s de ajuns pentru câte locuri vreau să revăd, și asta doar în Sălaj! Nu e nici vreme să-mi întâlnesc noua amică din Țara Făgărașului, de care mă leagă un proiect de basm, dar am ochi reînnoiți pentru tot ce am lăsat în țară, privind mereu spre Vest… Și o fascinație reînnoită pentru ținutul de până la Urali și chiar mai departe, și muzica lui care ajunge în straturile străvechi ale spiritului…

Plec să culeg rostopască, hribi, sunătoare, gălbiori, zmeură, ghebe, tomate cu carne rozalie și aromată.  Plec să îmi regenerez în apele de la Băile Jibou trupul extenuat în atâtea călătorii între Europa, New York și California. Apropo de rostopască (pe care o folosesc în repararea unor mici imperfecțiuni cutanate, în loc de remedii artificiale): e de negăsit în Long Island și restul Coastei de Est, fiind specie adusă din Europa – cu excepția unor rezervații naturale. Am sărit în sus de bucurie când am descoperit-o în parcul Avalon, de parcă mi-aș fi întâlnit o verișoară…

Acum două săptămâni am trecut prin superbul stat Vermont în drum spre Montreal – o zi petrecută în întregime în natură. M-am scăldat în apele răcoroase ale lacului Champlain, în care a trebuit să pășesc cu sandale – prundișul era invadat de o scoică tăioasă. La întoarcere am venit prin statul New York (upstate) și ne-am oprit la toate fermele de pe traseu care vindeau fructe, brânză de capră, produse de patiserie și plante aromatice…

100_0263

Încă nu-mi pot așterne toate gândurile, nu pot scrie așa cum mi-aș dori, pe cât îmi era de ușor până de curând. Dar desenez, fotografiez și filmez tot mai mult – emisfera cerebrală dreaptă parcă preia controlul. Am avut de scris acum câteva zile un eseu pe o temă dată – activitate care de obicei mă entuziasma, fie că era vorba de limba română, engleză sau franceză – și iar îmi amintesc de orele de compunere care îmi erau atât de dragi, va trebui să scriu separat despre ele – dar nu am fost capabilă să scriu mai mult de trei sute de cuvinte într-o oră întreagă. Concepte, noțiuni, idei, nu se lăsau așternute într-o înlănțuire logică. Doar imagini peste imagini… Tema era “Istoria – mai avem nevoie de ea, acum când viața noastră e atât de diferită de cea a strămoșilor?” O oră nu a fost de ajuns pentru tot ce aveam de spus fără să pot exprima. Am început așa: “Memoria – mai avem nevoie de ea, acum că avem calculatoare ultraperformante?”

Despre revelația numită Montreal, și mai pe larg despre incursiunea prin Vermont – peste câteva zile.

22 Mai, Ziua Internațională a Biodiversității

2011 a fost declarat anul internațional al pădurilor.

Mesajul video al lui Edward Norton, ambasadorul Națiunilor Unite pentru biodiversitate, cu ocazia lansării globale a anului internațional al pădurilor – 2011.

Dansul piticilor

Zile de primăvară îndărătnică și năzuroasă, deși pline de magnolii parfumate, lalele roșii, zambile, brebenoci, narcise albe și galbene. La o oră a după-amiezii, când pământul apucă să se încălzească puțin și cele două cupluri de gâște de Canada care și-au găsit adăpost în campus ies la “șpațir”, eu pornesc agale spre biroul boem cu lămpi și perne somptuoase, harpe din Lorien, orgă și pianină, birou pe care El îl împarte cu doi colegi compozitori. Iau cu mine o adorabilă partitură de pian pe care am găsit-o abandonată într-un vraf de maculatură muzicală. O partitură care mi-a amintit de vremea când aveam o pianină, Nocturno pe numele ei. Mă abat pe la cafeneaua de la bibliotecă să îmi comand obișnuita cafea cu vanilie. Și apoi merg și învăț Dansul piticilor.Note

dansulpiticilor001

O energie nouă

Se spune că în preajma zilei de naștere toate energiile noastre ating un maxim. Anul ăsta parcă am simțit asta mai acut ca niciodată. Perioada de acumulări se încheie. Oricât aș fi încercat, oricât aș fi forțat, oricât aș fi promis oricui, nu aș fi putut fi productivă în lunile care au trecut. Nu sunt o mașină. Așa a fost mereu cu mine. Cred în perioade de grație și în timp pentru reflecție. Dacă Aristotel are dreptate când spune că suntem ceea ce facem în mod repetat, ei bine, eu încă nu am aflat ce sunt. Descoperirea abia începe.

Anul trecut îmi propusesem să nu îmi irosesc energia cu cei ce nu o cer. Anul ce vine nu o voi mai irosi nici cu cei ce o vampirizează… Moderație.

Treizecișinouă e un număr care îmi sună ca o tinichea aruncată pe o podea de ciment. De aceea, voi încerca să înnobilez acest metal (sau măcar sunetul lui…)

De ziua mea am pornit cu El spre Port Jefferson, orășelul cochet unde am descoperit o cafenea a artiștilor cu meniu meridional și ceaiuri rafinate: Tiger Lily Café.

Map picture

100_1573100_1584

100_1585100_1589

Am mers la raft și mâna mi s-a oprit la cartea de mai sus. Am deschis-o la întâmplare și am fost invadată de o emoție năvalnică. Citeam despre orașul soarelui și templul lui Astarte… O lectură perfectă pentru o adoratoare a soarelui, luminii, zorilor, cum sunt eu. Dar citatul de pe coperta a doua e cel care m-a determinat să îmi comand și eu un exemplar, odată ajunsă acasă:

“Nu iubesc legile omenești și detest tradițiile lăsate de strămoși. Această ură este fructul iubirii mele pentru sacra și spirituala blândețe care ar trebui să fie sursa fiecărei legi pe pământ, căci blândețea e umbra lui Dumnezeu în om. Știu că principiile pe care îmi bazez scrierile sunt ecouri ale spiritului marii majorități a oamenilor din lume, pentru că tendința înspre independența spirituală este pentru viața noatră ceea ce inima e pentru trup.”

Tot zilele trecute am primit un prețios cadou care inițiază o colaborare care mă bucură nespus.

100_1587

Iar de la El, un trandafir de Paști în coș de rafie.

100_1586100_1594

Și iată cum treizecișinouă începe să sune bine…

Începând de mâine studiez video-jurnalism în domeniul jazzului

Etichete

Am primit invitația de a participa la sesiunea de instruire în jurnalism video a Asociației Jurnaliștilor de Jazz din SUA din cadrul proiectului eyeJAZZ,  începând de joi 17 martie 2011. Clipurile video vor fi publicate online. Așa, ca să fiți avertizați. Smile

O iarnă perfectă

Etichete

, ,

Ca de obicei, am simțit începutul confruntării dintre iarnă și primăvară undeva după miezul lui ianuarie. Pe gerul cel mai crâncen.

Fâșia asta de pământ îmbrățișată de apele atlantice mi-a dăruit o iarnă de basm. Iarna după care tânjeam de atâta vreme. Fiecare dimineață a fost însorită. Când nu ningea cu fulgi imenși sau ciudați, de burniță sticloasă. Sau chiar și când ningea! După un Crăciun aproape tropical, s-au lăsat nămeți imperiali care uneori ne-au …înzăpezit în reședință. Dar înăuntru e cald și confortabil, ceaiurile cu miresme orientale abundă și supele aburesc delicios în boluri. În astfel de condiții, coșul cu tricoturi e la loc de cinste – moștenirea genetică și afectivă de la “ștrincănitoarele” din Țara Făgărașului, fie ele românce, tătare sau saxone, e a naibii de puternică, și se înstăpânește tot mai tare pe an ce trece.

Unei amice de pe net panicată de trecerea dintre toamnă și iarnă îi descriam luna noiembrie oarecum similar. Am binedispus-o instantaneu și mi-a spus că ar trebui să fiu numită ambasadoarea lunii noiembrie. Accept cu modestie această onoare.

100_1441100_1469

100_1478

Cadoul meu de sărbători pentru voi

Am tot căutat un cadou muzical pe măsura celui de anul trecut, așa că postarea mea vine chiar în ajun de Crăciun, odată cu Moșul. (Apropo de Moș, când predam la liceul din orașul meu natal, m-am ales cu o poreclă care mi-e foarte dragă – bunica; ador absolut toate implicațiile acestei porecle; îmi aduce aminte în primul rând de poveștile pe care le spuneam prin tabere, la ora stingerii, celorlalți copii). Lăsând divagațiile la o parte, dați click aici pentru un playlist de sărbători eclectic și irezistibil. Este ceea ce ascult eu aici pe malul american al Atlanticului.

Sărbători vesele și feerice cu mireasmă de cetină și omăt să aveți!

wreath

Tango argentinian – Gabriela Alarcón

Etichete

,

De curând am primit cu multă bucurie acceptul și privilegiul de a o reprezenta și promova pe cântăreața, compozitoarea și dansatoarea de tango argentinian Gabriela Alarcón, prin casa de discuri Queen of Bohemia. O voce splendidă cântând pasionalele compoziții ale lui Astor Piazzolla (a cărui colaboratoare este), dar și romantice cântece de „café concert” de un gust impecabil. Înscriindu-vă pe lista de distribuție a cântăreței puteți audia toate piesele în întregime, dar și descărca un mp3 cadou, cu un click aici. Audiție plăcută!


Da’ tu nu mai scrii mnik pă blogu’ cela?

Etichete

…mă admonestează Adela, prietena mea cu care conversez în dialect, încercând să perpetuez un limbaj arhaic, un limbaj învăluit de căldura sobei pe care se coc bunătăți.

Îi scriam unei alte prietene sălăjene că până acum absolut toți amicii sălăjeni m-au dezamăgit. Mă refeream în special la “becisnicii” someșeni batjocoritori și lacomi, someșeni invidioși care, cu infime excepții, le-au creat atâtea necazuri bunicii și tatălui meu. Dar uitasem de draga de Adela, care în simplitatea/sofisticarea și autenticitatea ei, nu m-a dezamăgit niciodată. Și de dragul căldurii ei sufletești consecvente peste ani, am să scriu mai des pe “October 14 2010 008 blogu’ cela”.

Seu Jorge, de data asta serios

Etichete

Pe Seu Jorge l-am auzit prima dată pe coloana sonoră (și în distribuția) inegalabilei comedii Lumea acvatică a lui Steve Zissou. Cânta coveruri David Bowie în portugheză – versiuni de un farmec ludic irezistibil.
Tot coveruri în majoritate sunt și piesele noului album – nu știu sigur dacă și piesa pe care o recomand aici, în avantpremiera noului său album, Seu Jorge And Almaz. Dar de data asta e muzică „serioasă”.
Economie de mijloace – efect maxim.

Seu Jorge – Errare Humanum