Sorana Tarmu s-a născut în România, într-un oraș de la poalele unui palat baroc din nord-vestul Transilvaniei. Înainte de a învăța să scrie, compune poeme albe, și începe să danseze la auzul oricărei muzici. În clasele primare abia așteaptă orele de compunere, de desen, de muzică, și de cunoștințe despre natură. La șase ani își îngreunează ghiozdanul cu o culegere de texte literare, de care nu se poate despărți nici la școală. („Oare de ce o fi ghiozdanul ăsta așa de greu?”, se întrebă într-o dimineață tatăl ei.) La școală e forțată să scrie cu dreapta și adoarme deseori cu capul pe bancă. La șapte ani câștigă trofeul pentru literatură „Cheița de aur” a revistei pentru copii „Luminița”.  Pe la opt ani primește un jurnal cu coperți cartonate și începe să îl umple cu consecvență, în paralel cu un caiet în care copiază desene dintr-un manual vechi de zoologie găsit în casa bunicilor din Țara Făgărașului. Tot pe atunci începe să ia lecții de ghitară și visează să urmeze școala de balet din Cluj. Plânge când nu e lăsată la școala de balet, dar uită de lacrimi când i se aduce un microscop împrumutat de la laboratorul de biologie, într-atât încât decide să studieze științele naturii la facultate și nu le abandonează nici măcar când i se oferă posibilitatea de a se reinventa într-o nouă țară.

În blogosferă scrie din 2006. Din 2008, locuiește în zona metropolitană a orașului New York, unde predă științele naturii la universitate.

Dansul a rămas o parte esențială din viața ei.