Etichete
…mă admonestează Adela, prietena mea cu care conversez în dialect, încercând să perpetuez un limbaj arhaic, un limbaj învăluit de căldura sobei pe care se coc bunătăți.
Îi scriam unei alte prietene sălăjene că până acum absolut toți amicii sălăjeni m-au dezamăgit. Mă refeream în special la “becisnicii” someșeni batjocoritori și lacomi, someșeni invidioși care, cu infime excepții, le-au creat atâtea necazuri bunicii și tatălui meu. Dar uitasem de draga de Adela, care în simplitatea/sofisticarea și autenticitatea ei, nu m-a dezamăgit niciodată. Și de dragul căldurii ei sufletești consecvente peste ani, am să scriu mai des pe “
blogu’ cela”.
Palimpsest 
pai are dreptate! dar eu m-am tinut „comprensiva”suspectandu’te ca esti ocupata:)
Ai și tu dreptate, Monique, și mulțumesc mult pentru delicatețe și suport! Pe de o parte sunt ocupată, pe de alta trec prin perioade de acumulare în care mă exprim mai puțin sau deloc. Plus că de câte ori mă capacitez să scriu mai des chiar și fără să mă „viziteze muza”, sunt prea puțin mulțumită de rezultat și nu vreau să am un blog plictisitor. Acuma mă organizez să încep să scriu miile de povești și relatări de care îmi mustește mintea, fără să le fac varză… 😀
Wă, dat-o Alduitu rodnic gând şi aspru spor, şi ia ajung să măi cetesc şi o carti di la tine ….mândră şi sclăbucă dragă!!!
Ielsă, orişice ar hi, orişicum nu ar hi, dătoria nostă este una sfântă: să facem să him OMINI, să avem coraj să him, să sîmţîm, să trăim omineşte. Restu nu is ale noste…restu mâncele hoheru şi pricaza.
Ajungă către tine cele mai pure, calde şi fragede mireseme ale minunatei şi bătrâne toamne de acum, di pă uliţăle noste….şi normal, tăte*tăte gândurile de pace, hodină şi cuminţenie sufletească de care doresc să vă bucuraţi…
Wăăă…..alină alină
Ni că o răspuns Elsa… (Și eu și ea suntem Elsa în semn de prețuire pentru the ultimate Elsa, E.E. 😉 )
Că mânce-le hoheru’ și pricăza dară, d-api nie măi și ajută când și când să him omini…
Mirozne de ludău copt în ler vreu… 😉