• Home
  • Despre autoare
  • Științe
    • Organizații
    • Articole
    • Hărți
  • Arte
    • Belle Arte
    • Ilustrație și design peisager
    • Design grafic
    • Bricolaj
    • Poezie
    • Video

Palimpsest

~ povești din palatul memoriei

Palimpsest

Arhive categorie: amici

Vrăjitoarea din cabană

18 Luni ian. 2021

Posted by Alina S. Tarmu in amici, arte, cultura, dincolo, divertisment, muzica, natura, scrieri, urbane

≈ Scrie un comentariu

Etichete

hărți, institutul cultural, jurnal de pandemie, metropole, muzee, new jersey, New York, orașe, SUA, vlog

Dacă orașele mari mi-au părut mereu simboluri ale diviziunii dintre om și natura sălbatică, nu înseamnă că neg avantajele aglomerărilor urbane. În nici un caz pe cele ale metropolei pe care o cunosc cel mai bine. Din prima zi în care am luat metroul A din aeroportul John F. Kennedy (în martie 2008), am fost frapată de bunăvoința și dispoziția newyorkezului de rând de a-și ajuta semenii. De-a lungul anilor, în nici o altă țară nu am simțit mai pregnant spiritul comunitar, frățesc, în care până atunci nu crezusem. Pentru prima oară în viață, m-am simțit în siguranță printre oameni.

Aveam să aflu mai târziu că acest spirit are un nume: „social trust”. Excepțiile de la această regulă mi-au servit drept lecții. Am început să devin tot mai atentă la oamenii din jur, de câte ori ieșeam din casă, chiar dacă (sau și pentru că) tot mai mulți deveneau absorbiți de ecranele telefoanelor mobile. Am învățat să conversez cu oameni complet necunoscuți, ceva ce nu îmi stătea deloc în fire. Mi-am perfecționat spaniola, cea mai frecvent folosită limbă străină aici, nu numai pentru că mă fascinează încă din copilărie aproape tot ce ține de cultura spaniolă și hispanică, ci și pentru a-i putea ajuta pe acei imigranți în căutare de un trai decent, care încă nu se simt în largul lor în limba engleză. E un mod în care îmi pot oferi aportul comunității locale.

Dar mai ales, trăind în zona metropolitană a New Yorkului, te simți mereu ca la Națiunile Unite. Aici am realizat ce ne unește ca oameni veniți din toate părțile lumii, din toate culturile pământului.

Câteva dintre locurile pe care adoram să le vizitez în New York, pe lângă Institutul Cultural Român, sunt Institutul Cultural Francez, Institutul Cervantes, Muzeul de Istorie Naturală, Grădina Botanică și cea Zoologică din Bronx, Muzeul de Artă Modernă, Muzeul Rubin, Muzeul Metropolitan de Artă, și Parcul Central. Pe malul drept al Hudsonului aveam acces la Centrul de Științe, la Casa Colombo, și la Mana Contemporary, muzeul de artă modernă instalat pe teritoriul unei fabrici abandonate.

Detalii disponibile ținând pointerul deasupra punctelor

Toate locurile astea îmi lipsesc enorm și numai într-un oraș comparabil ca relevanță pot regăsi resurse asemănătoare situate atât de accesibil. Sigur că mi-e nespus de dragă și România (mai ales prietenii mei de acasă, și desigur natura atât de diversă), și California (în special clima perfectă și parcurile naționale) și Canada (pentru că acolo sunt stabiliți mulți români care îmi sunt foarte dragi). Dar parcă nimic nu poate suplini încă senzația pe care o aveam plimbându-mă vineri seara prin SoHo, atmosfera de sărbătoare dată de bucuria aproape electrică a newyorkezilor îmbrăcați cu îngrijire ieșind spre destinațiile vieții de noapte. Pentru că, din păcate, în ultimii ani doar în weekenduri New Yorkul obișnuia să redevină pe deplin acel New York știut de întreaga lume. Luminile orașului parcă se alimentează din această bucurie de a trăi viața din plin, a unor oameni de un curaj nebun, oameni care au mizat totul pe o carte.

Pandemia însă m-a forțat să redescopăr virtuțile solitudinii prin ocupații ca cititul, scrisul în jurnal, meditația, grădinăritul, gătitul, artele grafice și decorative, ingineria de sunet, fotografia și videografia. Disciplina exercițiului fizic. Dacă în trecut visam la o viață cât mai aproape de natură, acum pot să spun că am avut ocazia să experimentez ceva foarte similar, și să realizez că nu e ceva ce mi s-ar potrivi întru totul. Cel puțin nu încă.

În loc de un jurnal de pandemie, anul trecut am început un blog nou, dedicat în întregime (re)descoperirilor muzicale, și pe care nu îl împărtășesc decât la cerere, cu amicii melomani care îmi apreciază gusturile.

Tot anul trecut am activat pentru prima oară în clubul de carte organizat de Cărturești Cluj, care mi-a făcut izolarea mult mai suportabilă. Mi-am dorit de foarte multă vreme să particip într-unul, și nu am găsit niciodată timp sau oameni suficient de serioși pentru asta.

Recent am descoperit creațiile zânei din cabană, fata cu „suflet rural”. Minunate pentru cine are nevoie de inspirație în arte și meșteșuguri potrivite unori vremuri de izolare și carantină, sau doar de un calm ca un balsam pe care fata asta parcă îl emană. Între timp, până mai durează această pauză planetară, eu proiectez o grădină a clarului de lună.

Dacă zânele au suflet rural, eu mă simt pe jumătate vrăjitoare.

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Noutăți despre suveica mamei Ruța

20 Marți mart. 2012

Posted by Alina S. Tarmu in afară, amici, arte, cultura, genealogie, memoria

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Alina Zară, Brașov, Țara Făgărașului, Mândra Chic, patrimoniu, suveica

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

O energie nouă

08 Vineri apr. 2011

Posted by Alina S. Tarmu in amici, carte, dincolo, scrieri, urbane

≈ Scrie un comentariu

Se spune că în preajma zilei de naștere toate energiile noastre ating un maxim. Anul ăsta parcă am simțit asta mai acut ca niciodată. Perioada de acumulări se încheie. Oricât aș fi încercat, oricât aș fi forțat, oricât aș fi promis oricui, nu aș fi putut fi productivă în lunile care au trecut. Nu sunt o mașină. Așa a fost mereu cu mine. Cred în perioade de grație și în timp pentru reflecție. Dacă Aristotel are dreptate când spune că suntem ceea ce facem în mod repetat, ei bine, eu încă nu am aflat ce sunt. Descoperirea abia începe.

Anul trecut îmi propusesem să nu îmi irosesc energia cu cei ce nu o cer. Anul ce vine nu o voi mai irosi nici cu cei ce o vampirizează… Moderație.

Treizecișinouă e un număr care îmi sună ca o tinichea aruncată pe o podea de ciment. De aceea, voi încerca să înnobilez acest metal (sau măcar sunetul lui…)

De ziua mea am pornit cu El spre Port Jefferson, orășelul cochet unde am descoperit o cafenea a artiștilor cu meniu meridional și ceaiuri rafinate: Tiger Lily Café.

Map picture

100_1573100_1584

100_1585100_1589

Am mers la raft și mâna mi s-a oprit la cartea de mai sus. Am deschis-o la întâmplare și am fost invadată de o emoție năvalnică. Citeam despre orașul soarelui și templul lui Astarte… O lectură perfectă pentru o adoratoare a soarelui, luminii, zorilor, cum sunt eu. Dar citatul de pe coperta a doua e cel care m-a determinat să îmi comand și eu un exemplar, odată ajunsă acasă:

“Nu iubesc legile omenești și detest tradițiile lăsate de strămoși. Această ură este fructul iubirii mele pentru sacra și spirituala blândețe care ar trebui să fie sursa fiecărei legi pe pământ, căci blândețea e umbra lui Dumnezeu în om. Știu că principiile pe care îmi bazez scrierile sunt ecouri ale spiritului marii majorități a oamenilor din lume, pentru că tendința înspre independența spirituală este pentru viața noatră ceea ce inima e pentru trup.”

Tot zilele trecute am primit un prețios cadou care inițiază o colaborare care mă bucură nespus.

100_1587

Iar de la El, un trandafir de Paști în coș de rafie.

100_1586100_1594

Și iată cum treizecișinouă începe să sune bine…

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Tango argentinian – Gabriela Alarcón

01 Luni nov. 2010

Posted by Sorana in amici, muzica

≈ 2 comentarii

Etichete

Gabriela Alarcón, Queen of Bohemia

De curând am primit cu multă bucurie acceptul și privilegiul de a o reprezenta și promova pe cântăreața, compozitoarea și dansatoarea de tango argentinian Gabriela Alarcón, prin casa de discuri Queen of Bohemia. O voce splendidă cântând pasionalele compoziții ale lui Astor Piazzolla (a cărui colaboratoare este), dar și romantice cântece de „café concert” de un gust impecabil. Înscriindu-vă pe lista de distribuție a cântăreței puteți audia toate piesele în întregime, dar și descărca un mp3 cadou, cu un click aici. Audiție plăcută!


41.078543
-111.935808

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Da’ tu nu mai scrii mnik pă blogu’ cela?

17 Duminică oct. 2010

Posted by Sorana in amici, bla-bla

≈ 4 comentarii

Etichete

Sălaj

…mă admonestează Adela, prietena mea cu care conversez în dialect, încercând să perpetuez un limbaj arhaic, un limbaj învăluit de căldura sobei pe care se coc bunătăți.

Îi scriam unei alte prietene sălăjene că până acum absolut toți amicii sălăjeni m-au dezamăgit. Mă refeream în special la “becisnicii” someșeni batjocoritori și lacomi, someșeni invidioși care, cu infime excepții, le-au creat atâtea necazuri bunicii și tatălui meu. Dar uitasem de draga de Adela, care în simplitatea/sofisticarea și autenticitatea ei, nu m-a dezamăgit niciodată. Și de dragul căldurii ei sufletești consecvente peste ani, am să scriu mai des pe “October 14 2010 008 blogu’ cela”.

41.078543
-111.935808

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Tabăra de jazz și muzică improvizată de la Sfântu Gheorghe

23 Miercuri iun. 2010

Posted by Sorana in amici, cultura, jazz, muzica, urbane

≈ Scrie un comentariu

Etichete

improvised music, jazz camp, Romania, Transylvania

Asociaţia Culturală şi de Tineret „MUKKK” şi Casa de Cultură Kónya Ádám organizează la Sfântu Gheorghe TABĂRA DE JAZZ ŞI MUZICĂ IMPROVIZATĂ – ediţia a IV-a – în perioada 3-10 iulie 2010.

Profesori îndrumători vor fi: Mircea Tiberian (Bucureşti) – pian, teoria jazzului; Tibor Márkus (Budapesta) – pian’; Elsa Valle, Gábor Winand (Budapesta) – jazz vocal, Nicolas Simion (Köln), István Grencsó şi Viktor Tóth (Budapesta) – saxofon; Gábor Gadó (Budapesta) – ghitară; Róbert Benkő (Budapesta) – contrabass, chitară bas; Tamás Geröly (Budapesta) – tobe, percuţie.

În cadrul taberei vor fi susținute următoarele concerte (în fiecare zi de la orele 20.30):

3 iulie, sâmbătă – Old Man’s Pub: FRANKIE LATO QUARTET (Budapesta)

4 iulie, duminică – Tein: ISTVÁN GYÁRFÁS TRIO si DENNERT ÁRPÁD (Budapesta)

5 iulie, luni – Biblioteca Judeteană Bod Péter: MARTON JUHASZ GROUP feat. ALAN BENZIE (Budapesta – Berklee)

6 iulie, marti – Park Hotel Bar: GRENCSÓ KOLLEKTíV (Budapesta)

7 iulie, miercuri – Park Hotel Bar: ELSA VALLE – GÁBOR WINAND – GÁBOR GADÓ (Budapesta)

8iulie, joi – Biserica Unitariană: LUIZA ZAN – SORIN ROMANESCU – NICOLAS SIMION (Bucureşti – Köln)

9 iulie, vineri – Park Hotel Bar: CONCERTUL DE INCHIDERE AL TABEREI

Programul zilnic: teoria şi istoria jazzului, studii pe instrumente, concerte ale profesorilor, jam-session-uri.

Pentru alte informaţii şi înscrieri, persoana de contact este Endre Lázár-Prezsmer, președintele Asociației Culturale şi de Tineret „MUKKK” (tel: 0742769628, e-mail: endrelazar@yahoo.com )

http://www.mukkk71.blogspot.com

http://www.myspace.com/jazzimprovisation

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Nunta de hârtie și ziua de naștere în Santa Monica

10 Sâmbătă apr. 2010

Posted by Sorana in afară, amici, bla-bla, divertisment, excursii, farniente, memoria, scrieri, veghe

≈ 5 comentarii

De prima aniversare, petrecută acum trei săptămâni, am găsit în cursul serii cu El o cafenea cochetă lângă un magazin cu pălării. Cafeneaua – un fel de Cărturești californian… Ne-a plăcut atât de mult ambianța și meniul încât de ziua mea am revenit acolo. De data asta am descoperit pe raft ceaiul fermentat cu efecte miraculoase numit Kombucha, pe care voiam să îl încerc de ceva vreme. Cel cu adaos de piersici – minunat. Ca o șampanie non-alcoolică fructată. Am comunicat cu cei dragi, am desenat în jurnalul grafic – ieri am realizat că sunt o norocoasă pentru faptul că am fost școlăriță în zilele în care se suna de pauză cu clopoțel de bronz și mâner de lemn… Deci am scris/desenat o pagină dedicată acestui fapt (pagină care va apărea curând pe blogul grafic…) Ziua alergasem desculță pe plajă, în costumul de înot și pareo, m-am cățărat pe stânci …și am primit Cadoul: un moment de samadhi: m-am împăcat în sfârșit cu dispariția fizică a mamei mele. Întreaga mea revoltă și încăpățânare s-a disipat, eliberând Energia după care am tânjit atâția ani, de când am început să simt lipsa mamei într-un mod de-a dreptul devastator pentru psihicul meu. Și un sentiment de recunoștință pentru miracolele ce se petrec tot mai des în viața mea, dorințele ce mi se împlinesc cu repeziciune, și de acceptare a prezențelor pe care le percepeam mai puțin benefice – așa cum sunt. Iubire și compasiune celor ce o caută. La cafenea ne-am împrietenit cu Alain, pictorul nomad din Bruxelles. Alain „Lo-Tech” – nu are website, nu are telefon mobil, dar supraviețuiește acestor vremuri cu seninătate. Sper să îl reîntâlnim înainte de a pleca înapoi la New York.

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Decizie de început de an (al treizecișinouălea)

09 Vineri apr. 2010

Posted by Sorana in amici, veghe

≈ Scrie un comentariu

Începând de azi îmi voi dedica energia doar celor pentru care existența mea e cu adevărat importantă. Celor „aproape”. Și abia apoi, dacă mai rămâne ceva, celor ce îmi sunt dragi dar care mă percep și mă judecă prea puțin corect, și prin urmare mă țin la „distanță”. Și asta doar dacă voi primi vreun semnal de interes din partea lor. Altfel, nu au decât să suporte consecințele cultivării propriilor demoni. Dixit.

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Bucurii echinocțiale

04 Duminică apr. 2010

Posted by Sorana in amici, dincolo, excursii, memoria, veghe

≈ Scrie un comentariu

Zilele trecute m-am surprins desenând ouă încondeiate în carnetul de schițe.

Îmi amintesc o Duminică de Paști acum mai bine de douăzeci de ani în care m-am trezit  simțindu-mi trupul complet reînnoit și revigorat, și sufletul cuprins de o persistentă bucurie senină, de parcă magia slujbei de Înviere își lăsase binecuvântarea din plin asupra ființei mele. De atunci cred cu putere în miracole și onorez Sărbătorile.

Mai nou călătoresc prea des ca să încondeiez ouă în Joia Mare și nu mai am nevoie de dogme. Dar serbez victoria solară cu întreaga mea ființă, în toate formele ei, Christ Înviat, simboluri păgâne ale ouălor primordiale și iepuri săltăreți celebrând Viața.

Sărbători la fel de fericite și vouă, prieteni dragi!100_0952

O magnolie parfumată lângă Școala de Muzică a Universității New Jersey City

Bookmark and Share

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Conversații prin mesaje offline

22 Miercuri iul. 2009

Posted by Sorana in amici, bla-bla, divertisment, urbane

≈ 2 comentarii

Etichete

Ana Tudoran, curat|murdar, Gabriela Barbur, prietene, Zalău

Găboaie din comentariile trecute îmi lasă mesaje offline cum că are vedenii cu mine pe terase în Zilah/Jello/Zalău. Păi normal că ai vedenii!  La cât de des mă gândesc la tine și mă tot întreb de ce nu-mi răspunzi la mailuri. Să știi de acuma înainte, când ți se pare că mă întrupez pe terase în fața ochiului al treilea, că sunt chiar eu, în secundele alea. Încercând în disperare să-ți amintesc să-mi răspunzi.

Sper că îți place noul meu șablon de blog. Îmi amintește de stilul antebelic de la Pizza King. Fain stilul, jalnic numele speluncii, la fel ca muzica de fundal de acolo.

Dar tot e locul meu preferat în The Low….

Mi-i dor de voi, Găboaie și Ană. Aș  republica articolul despre voi din defunctul curat/murdar, dar e pe „calcul” din România. Iar Clitemnestra sau Apo nu-ș ce fac.

Între timp n-am uitat de poza cu zoreaua. Acum sunt patru. Sper că nu îmi dispar și ele de pe card în mod misterios, ca prima poză. Până atunci, va trebui să mă credeți pe cuvânt.

P.S. Am o groază de chestii de rezolvat, dar eu blogăresc. Bun, acuma mă simt mai bine.

Love,

A.

Later edit: între timp m-am certat rău cu Ana, dar tot o iubesc. Iar Gabi a rămas la fel de necomunicativă. Dar tot o iubesc.

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...
← Articole mai vechi

Pagina FB

Pagina FB
  • Heirlooms and Keepsakes
  • Kaplan Meadows Sanctuary
  • The JetStar Garden
  • Vicarious Travels
Tweets by soranatarmu
  • My Latest Job Hunting Mindset, Regular Jane, Artsy Jane, and Naturally Curious Jane
  • Professional Organizations and Volunteering
  • Career Advice
  • Making the Most Out of the Isolation
  • You Should Start Learning to Code. Today.

Foto AST

#textures in my #gardenView of #Hackensack #river - using #stackablesappEastern BeachThey're out! #hymenoptera #springishere #jerseycitynj#AmaryllisBebe - Hermeto PascoalJazz Trioside door#stoopbeauty#guraportitei # panoramas
Mai multe poze

Scris (și șters) de


Alina Sorana

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

  • Urmărește Urmăresc
    • Palimpsest
    • Alătură-te altor 35 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Palimpsest
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
%d blogeri au apreciat: