• Home
  • Despre autoare
  • Științe
    • Organizații
    • Articole
    • Hărți
  • Arte
    • Belle Arte
    • Ilustrație și design peisager
    • Design grafic
    • Bricolaj
    • Poezie
    • Video

Palimpsest

~ povești din palatul memoriei

Palimpsest

Arhive categorie: jazz

Începând de mâine studiez video-jurnalism în domeniul jazzului

16 Miercuri mart. 2011

Posted by Sorana in jazz, urbane

≈ 2 comentarii

Etichete

jazz

Am primit invitația de a participa la sesiunea de instruire în jurnalism video a Asociației Jurnaliștilor de Jazz din SUA din cadrul proiectului eyeJAZZ,  începând de joi 17 martie 2011. Clipurile video vor fi publicate online. Așa, ca să fiți avertizați. Smile

41.078543 -111.935808

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Tabăra de jazz și muzică improvizată de la Sfântu Gheorghe

23 Miercuri iun. 2010

Posted by Sorana in amici, cultura, jazz, muzica, urbane

≈ Scrie un comentariu

Etichete

improvised music, jazz camp, Romania, Transylvania

Asociaţia Culturală şi de Tineret „MUKKK” şi Casa de Cultură Kónya Ádám organizează la Sfântu Gheorghe TABĂRA DE JAZZ ŞI MUZICĂ IMPROVIZATĂ – ediţia a IV-a – în perioada 3-10 iulie 2010.

Profesori îndrumători vor fi: Mircea Tiberian (Bucureşti) – pian, teoria jazzului; Tibor Márkus (Budapesta) – pian’; Elsa Valle, Gábor Winand (Budapesta) – jazz vocal, Nicolas Simion (Köln), István Grencsó şi Viktor Tóth (Budapesta) – saxofon; Gábor Gadó (Budapesta) – ghitară; Róbert Benkő (Budapesta) – contrabass, chitară bas; Tamás Geröly (Budapesta) – tobe, percuţie.

În cadrul taberei vor fi susținute următoarele concerte (în fiecare zi de la orele 20.30):

3 iulie, sâmbătă – Old Man’s Pub: FRANKIE LATO QUARTET (Budapesta)

4 iulie, duminică – Tein: ISTVÁN GYÁRFÁS TRIO si DENNERT ÁRPÁD (Budapesta)

5 iulie, luni – Biblioteca Judeteană Bod Péter: MARTON JUHASZ GROUP feat. ALAN BENZIE (Budapesta – Berklee)

6 iulie, marti – Park Hotel Bar: GRENCSÓ KOLLEKTíV (Budapesta)

7 iulie, miercuri – Park Hotel Bar: ELSA VALLE – GÁBOR WINAND – GÁBOR GADÓ (Budapesta)

8iulie, joi – Biserica Unitariană: LUIZA ZAN – SORIN ROMANESCU – NICOLAS SIMION (Bucureşti – Köln)

9 iulie, vineri – Park Hotel Bar: CONCERTUL DE INCHIDERE AL TABEREI

Programul zilnic: teoria şi istoria jazzului, studii pe instrumente, concerte ale profesorilor, jam-session-uri.

Pentru alte informaţii şi înscrieri, persoana de contact este Endre Lázár-Prezsmer, președintele Asociației Culturale şi de Tineret „MUKKK” (tel: 0742769628, e-mail: endrelazar@yahoo.com )

http://www.mukkk71.blogspot.com

http://www.myspace.com/jazzimprovisation

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Din nou despre tot felul de lighioane și buruieni

25 Sâmbătă iul. 2009

Posted by Sorana in dincolo, excursii, jazz, specii, urbane, veghe

≈ Scrie un comentariu

Obișnuiau să-mi fie în preocupare, profesând în domeniu, și nici acuma, că nu-mi mai câștig existența din ocrotirea lor, nu mi-au ieșit din vizor. Domnul Hector glumește că acuma am grijă ca specimenele boeme cum e el să nu fie amenințate cu extincția. Și are dreptate. La urma urmei, diversitatea culturală nu-i cu nimic mai prejos.

(Acum vreo doi ani îmi trimisese un e-mail de pe malul Pacificului, având ca subiect: salvați evreul păros de plajă – specie cu un singur exemplar! Puteam ignora un asemenea apel?)

Voiam să spun că cel mai recent trip la “Injeri” (hmmm, asta sună cam suspect…) …deci cel mai recent sejur în Los Angeles a distinselor capete încoronate boem(ien)e a rămas memorabil nu numai prin înregistrarea a cinci single-uri originale pe care le voi lansa cu mare tam-tam pe iTunes, întru delectarea amatorilor de jazz pur-sânge. Ci și prin sălbăticiunile care mi s-au bulucit în vizor. Și deci nu mă refer deloc la jazz cats.

Cu mare încântare am urmărit un coiot  trecând strada în Pasadena, chiar în prima zi. Asta în loc de bine ați venit, jivinelor. Câniocul sălbatic trecea strada cu nonșalanță, perfect regulamentar, fără să se sinchisească de trei umanoizi care se zgâiau la el dintr-o mașină. Adica noi și Carolyn, vocalista de jazz care la ora asta își plimbă esul prin Nisa, dându-se drept tiza ei prințesă de Monaco. Ea ne-a dezvăluit că destul de des coioții vin în oraș la vreme de crepuscul să vâneze pisicile cetățenilor nevinovați. Care, civilizați fiind, nu protestează defel. Mă bucur pentru coioți. Nu și pentru bietele mâțe. Dar nu poți invada habitatul sălbăticiunilor fără consecințe.

Încă un fascinant colibri pe care nu l-am putut fotografia (pe primul l-am văzut anul trecut în octombrie, când locuiam în casa pictorului armean Ruben Manukyan). Am constatat că de câte ori un colibri îmi apare în vizor, stau și mă uit la el ca hipnotizată, în loc să mă reped după camera foto. Deși aș avea timp berechet, până își umflă el trompa cu nectar, vizitând toate florile boschetului. Oh well, next time.

O veveriță americană mare cât un iepure, cum le stă lor în obicei să fie, se răstea la mine dintr-un cedru, la portiță. Scotea un sunet ciudat, sacadat, ca un papagal astmatic în plină criză. Înainte de a-l dibui chiar am crezut că era o pasăre. Când am ridicat privirea – ditamai veverițoiul, gata să-mi sară în cap, cu un limbaj corporal care nu lăsa nici un dubiu – mă certa. OK, OK, nu mă urâ, n-am nimic cu voi la voi acasă, și recunosc că n-aveți nici o vină dacă niște zevzeci vor să populeze un parc european cu voi. Gata, ok, m-am cărat, bine? M-am îndepărtat pentru câteva minute, și când am revenit, bineînțeles că rozătoarea pusă pe harță se cărase și ea.

Cum ne-am încheiat sejurul tot în Pasadena, la vreme de crepuscul, așteptând microbuzul să ne ducă la aeroport, o altă sălbăticiune ne-a urat drum bun. De data asta cine trecea strada, probabil pentru o șuetă cu vecinii? Un sconcs. Pe întunericul ăla nu am văzut decât dungile albe îndepărtându-se agale. Exact, slavă Cerului înstelat californian, nu am fost fericiți cu parfumul de rigoare. La urma urmei, nu-i  greșisem cu nimic.

După care am zburat înapoi, ca să constat cu fericire că deja am șapte zorele în bătătură. Uite-o aici pe cea mai frumoasă. Draga de ea.

100_0469

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Prejudecăți în Marele Măr

27 Miercuri mai 2009

Posted by Sorana in bla-bla, dincolo, jazz, urbane, veghe

≈ Scrie un comentariu

Prejudecăți de Manhattan, mai ales. Poate că ați văzut Jersey Girl. Film nu total plictisitor. E un clișeu faptul că cine are mijloace financiare mai modeste, locuiește sau se mută în Jersey. În ziua de azi unii manhattanezi încă mai strâmbă din nas când aud că locuiești în Jersey. Probabil și personajele din Sex and the City ar leșina grațios la o asemenea perspectivă. Însă pentru ele, metroul, de exemplu, nu există. Iar metroul te aduce din Jersey în Manhattan mai repede decât pe cei din Brooklyn. Mai repede decât orice taxi. Sau cum îi place domnului Hector să sublinieze: suntem mai aproape de New York decât newyorkezii.

În plus, tocmai pentru că e mai puțin scump să trăiești aici, în Jersey e plin de artiști. După cum spuneam mai demult, numai pe strada noastră și cea vecină, în Downtown, locuiesc cinci muzicieni. De jazz. Plus pictori, graficieni, sculptori, fotografi, dansatori. Nu e chiar Park Slope, dar nici nu e ghetou. Poliția patrulează cu regularitate. La nici doi pași am magazine de delicatese japoneze, indiene, hispanice, poloneze, grecești, italiene. Cafenele șic, cu concerte și expoziții. La câteva străzi spre nord, parcul Hamilton e în plină renovare, iar la sud, parcul Van Vorst e încântător. Celebrele clădiri brownstone din zona Van Vorst rivalizează în bunăstare cu oricare clădire manhataneză.

Încă nu am fotografiat zidul de fortăreață al districtului  istoric Harsimus Cove; seamănă teribil cu bastioanele clujene, doar că fiind construit lângă un fost port, e ceva mai solid…

Suntem foarte fericiți în disprețuitul Jersey…

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Last.fm: Eldad Tarmu & "Banatul" Philharmonic in Timișoara

21 Miercuri ian. 2009

Posted by Sorana in jazz, muzica, urbane

≈ 2 comentarii

Un concert care imbina jazzul, modurile etnice si muzica clasica in compozitii si aranjamente semnate Eldad Tarmu, vibrafonist de jazz. Artistii oaspeti: cvartetul de coarde „Tabac” , Johnny Bota – contrabass, Lucian Nagy – saxofon, Victor Miclaus – chitara bass, Tavi Scurtu – tobe, Cristina Pădurariu – flaut si voce, Maria Chioran, Claudiu Mirea si Sorana Tarmu – backing vocals. Dirijor – Pedro Negrescu.

read more | digg story

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Multe alte baliverne sau yadda-yadda, depinde de meridian

23 Marți dec. 2008

Posted by Sorana in bla-bla, jazz, muzica

≈ Scrie un comentariu

…mai am de așternut aci. Primul – am remarcat că radioul meu last.fm, care vă urlă-n cap de cum se încarcă pagina, conține totuși doar piese pe care le-am ascultat cu bună știință și nesilită de nimeni, căci se aflau în discoteca mea personală, sau le-am adăugat cu mânuța mea în playlist din discoteca last.fm. Deci sunt absolut vinovată de toți ramștainii, pigeiharvii și frații chimici care vă vor agresa melcul, pe lângă bijuteriile jazz și world. Și nu mă dezic de ei nici o secundă, ba vi-i recomand oricând cu înfocare.
Și repet: nu că ne sunt amici, dar Almost Real, albumul lui Cengiz și Joe, e o capodoperă, album de colecție, sfânt graal muzical și right on the money. Ba chiar mai mult. Doi maeștri ai instrumentelor lor și ai jazzului.

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Câte ceva dinainte de pașopt…

17 Miercuri dec. 2008

Posted by Sorana in bla-bla, dincolo, farniente, genealogie, jazz, urbane

≈ Scrie un comentariu


Duminica ce tocmai a trecut am fost la o petrecere aniversară, găzduită ca în fiecare an de draga de Ayse, arhitecta turcoaică, pentru Cengiz, pianistul de jazz, al cărui nou album de curând lansat e atât de agreabil încât cred că ar place până și afonilor.
Petreceau vreo șapte turci, patru afro, un iranian, un evreu și o româncă. Exact ca acum un an. Era a doua aniversare a lui Cengiz la care participam, doar că de data asta în carne și oase, nu ca acum un an, când îi salutam de pe ecranul calculatorului, deja toată lumea era tipsuită, iar Baback, persanul, se conversa cu mine pe franțuzește, până Mr. Hector l-a măturat din fața calculatorului, gelos că nu pricepea rien.
Mâncare mediteraneeană, vinuri de pe toate meridianele și paralelele, muzică de Cengiz și Joe, o prelungire a lansării de disc de la Utopia de acum câteva luni.
Bun, și acuma că am încheiat cu pretextul de a vă recomanda albumul de mai sus, să trec la subiect. Tot în perioada la care petreceam aniversări și revelioane pe Skype, din lipsă de viză, mă sună Adinacita de Crăciun: „hai pe la mine, vine și meseșanca și bem un vin, fumăm o pipă și mai schimbăm o vorbă două.” Felul în care se exprimase fusese de fapt ceva mai conspirativ, chestie la care am rezonat în mod deosebit, plus că așa de rar o prindeam pe ființa asta acasă, iar părinții ei sunt niște dulci (nu mai locuiește cu părinții demult oricum, ok? ești cool). Deci mă înființez tocmai acasă la ființă, pe coama dealului, și îmi zice că mi-a pregătit o pipă de …jaleș combinat cu …înghețată (evident că se exprimase altfel, dar nu vreau ca blogul ăsta să apară pe listă când toată pruncimea încă neinițiată „dă search” pentru termenii respectivi). Și of course la prima inhalare nu trag în piept, îi ruinez fetei un sfert de bursă – treaba ei, ea mă vrusese de cobai – după care gata, urmez indicațiile cu sfințenie. Rezultatul? Tipic: râs interminabil, față de cauciuc, amintiri din copilărie, senzația că sunt parte integrantă din zidul de care mă rezemam și omuleți multicolori dansând pe fond negru. Cel mai tare m-a frapat acuratețea cu care m-am regăsit în vechea casă părintească demolată, în târgușorul prăfuit, pe când aveam vreo șapte ani, parcă îl auzeam pe bunicu-mio citindu-mi povești și simțeam mirosul blatului de tăieței copt de bunică-mea pe plită, de unde și obsesia mea actuală pentru pâini de tip pita…
OK, sigur că nu mai știu câte ceasuri erau când m-am trezit, mă simțeam ciudat dar nu într-un mod plăcut, pentru ca după câteva alte ceasuri să cad într-o depresie bizară. Acuma nu știu dacă din cauza experienței sau era doar încă una dintre fazele mele down (iară eram singură acasă, meseșanca venise dar nu fusese foarte comunicativă, preocupată fiind cu „excursia” ei, jidovul meu rătăcitor era la mii de kilometri depărtare etc.). Îi mulțumesc Adinacitei pentru experiment, dar cert e că eu a doua oară jaleș și înghețată nu mai fumez… (cel puțin nu în combinația asta, ihihihi…)
LATER EDIT: Adevărul nud e că senzația că nu sunt stăpână pe creierul meu nu îmi place deloc-deloc. Chiar dacă ceva doare, de exemplu, apoi să mă doară, frate, să aflu ce, unde, de ce și cum, și abia apoi o trăznesc cu analgezicul, natural dacă se poate – banalul mușețel e miraculos, dacă n-ați aflat deja, mai ales proaspăt sau concentrat; de unde și expresia „îți trăznesc un mușețel…”,…de aia nu pot nici măcar să mă îmbăt, din momentul în care am început să amețesc – am terminat-o, eu gura pe alcool nu mai pun. Oricum, de obicei îmi vine să vomez înainte de a mă tipsui, și cu cât alcoolul e mai prost sau mai amestecat cu alte drăcovenii, cu atât senzația de vomă apare mai devreme. Așa că pentru mine, cocteilurile alcoolice, de exemplu, sunt ceva inimaginabil de grețos, mai ales cele cu adaos de zahăr. Încă nu am găsit vreo poțiune care să mă păcălească… Hector, ficați de mimoză…

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Regretăm

07 Duminică dec. 2008

Posted by Sorana in jazz

≈ Scrie un comentariu

Anca Parghel is among us no more…

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

I <3 Brownstone Brooklyn

24 Duminică aug. 2008

Posted by Sorana in dincolo, jazz, urbane

≈ Scrie un comentariu

Uf. Din ciclul „efectele privarii de cofeina, dar si cele ale reluarii consumului ei”. Ar trebui sa schimb intregul concept al acestui blog cu jazz.
Si daca tot vorbim de jazz, my friends, rezidez temporar, de vreo 2 saptamani, in Brooklyn, Prospect Heights, pana ne gasim casa undeva prin apropiere. Daca se poate la maxim 30 de minute de Manhattan, la pret de „vand urgent”.
Acum vreo cateva zile, pe cand ne intorceam din oras, pe o straduta apropiata, unde de obicei auzeam muzici dominicane, exploda un Take Five care ne-a incalzit automat inimile pentru atmosfera fonica a vecinatatii. Apoi am descoperit ca in fiecare joi seara, langa Prospect Park, se tin concerte de jazz in the open air. Fain in Prospect Heights, doar ca aci nu gasim locuinte de vanzare… Oh well…

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Prea puţin jazz la jazzyeliza

22 Marți iul. 2008

Posted by Sorana in braziliene, jazz, muzica

≈ Scrie un comentariu

Corcoran avea dreptate, simpatic blog CU jazz. Dar gusturile mele nu am cum sa nu evolueze, desigur ca jazzul continua sa ma incante, dar ce ma extaziaza cu adevarat de fiecare data e muzica braziliana; in plus, ascult tot mai multa muzica clasica. Desigur ca macar odata pe saptamana merg la concerte aici, in L.A. County; mi-au placut tare mult Barbara Morrison – la Casa del Mar si Joe Gaeta – la Utopia (adaug poze later) dar motivul meu de bucurie adolescentina azi e cursul de percutie braziliana in Santa Monica cu Carlinhos Pandeiro de Ouro. Sigur ca tradus in romaneste numele lui suna grozav de manelist, but, we’re talking about Brazil here… Dar sa revenim la dresajul de fluturi… cei din stomac… See you again pretty soon, my friends… Cu detalii despre noul meu softspot muzical, numit Hermeto Pascoal…

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...
← Articole mai vechi

Pagina FB

Pagina FB
  • Heirlooms and Keepsakes
  • Kaplan Meadows Sanctuary
  • The JetStar Garden
  • Vicarious Travels
Tweets by soranatarmu
  • My Latest Job Hunting Mindset, Regular Jane, Artsy Jane, and Naturally Curious Jane
  • Professional Organizations and Volunteering
  • Career Advice
  • Making the Most Out of the Isolation
  • You Should Start Learning to Code. Today.

Foto AST

#textures in my #gardenView of #Hackensack #river - using #stackablesappEastern BeachThey're out! #hymenoptera #springishere #jerseycitynj#AmaryllisBebe - Hermeto PascoalJazz Trioside door#stoopbeauty#guraportitei # panoramas
Mai multe poze

Scris (și șters) de


Alina Sorana

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

  • Urmărește Urmăresc
    • Palimpsest
    • Alătură-te altor 35 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Palimpsest
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
%d blogeri au apreciat: