Etichete
…cu un film de dans clasic, de sezon. de pe meleaguri americane.
Spărgătorul de nuci
Sărbători fericite!
25 Miercuri dec. 2013
Arhive categorie: cinema
Seu Jorge, de data asta serios
22 Joi iul. 2010
Etichete
Pe Seu Jorge l-am auzit prima dată pe coloana sonoră (și în distribuția) inegalabilei comedii Lumea acvatică a lui Steve Zissou. Cânta coveruri David Bowie în portugheză – versiuni de un farmec ludic irezistibil.
Tot coveruri în majoritate sunt și piesele noului album – nu știu sigur dacă și piesa pe care o recomand aici, în avantpremiera noului său album, Seu Jorge And Almaz. Dar de data asta e muzică „serioasă”.
Economie de mijloace – efect maxim.
Film de luminat zile scurte și friguroase
16 Vineri ian. 2009
Posted in cinema
Un film ca o zi însorită pe coasta de est. E vorba de Mr. North. Pe lângă distribuția fastă, o poveste care încălzește inimi.
(Vorbe mult mai puțin măgulitoare pot spune despre un film văzut recent în avion, o făcătură britanoidă recentă cu un Ralph Fiennes în cel mai nepotrivit rol posibil. Totuși l-am urmărit până la capăt, ca să îl pot recenza cât mai usturător mai târziu).
Français, ma langue maternelle…
30 Marți oct. 2007
„Quelle infamie! Ou sont passées la nature et les forêts? Tout est laid! Il n’y a plus un hectare sauvage pour chasser! L’air est suffocant! Ça puir!”
Unul dintre multele motive pentru care Les Visiteurs se află printre comediile mele preferate. (Un altul fiind jocul memorabil al lui Valerie Lemercier).
Later edit…
07 Marți aug. 2007
„Lester Bangs: Aw, man. You made friends with them. See, friendship is the booze they feed you. They want you to get drunk on feeling like you belong.
William Miller: Well, it was fun.
Lester Bangs: They make you feel cool. And hey. I met you. You are not cool.
William Miller: I know. Even when I thought I was, I knew I wasn’t.
Lester Bangs: That’s because we’re uncool. And while women will always be a problem for us, most of the great art in the world is about that very same problem. Good-looking people don’t have any spine. Their art never lasts. They get the girls, but we’re smarter.
William Miller: I can really see that now.
Lester Bangs: Yeah, great art is about conflict and pain and guilt and longing and love disguised as sex, and sex disguised as love… and let’s face it, you got a big head start.
William Miller: I’m glad you were home.
Lester Bangs: I’m always home. I’m uncool.
William Miller: Me too!
Lester Bangs: The only true currency in this bankrupt world if what we share with someone else when we’re uncool.
William Miller: I feel better.
Lester Bangs: My advice to you. I know you think those guys are your friends. You wanna be a true friend to them? Be honest, and unmerciful.„
Leapşa cu filmele
07 Marți aug. 2007
Posted in bla-bla, cinema, etichetare
Primită de la Hiacint. Nu o dau nimănui, cine vrea să o preia. (Nu că nu aş fi primit-o cu plăcere). Touşi aş provoca-o pe Laura.
Primul film la care m-am gândit a fost, habar n-am de ce, Eclipsa lui Antonioni. Poate şi pentru că mi-ar fi plăcut să trăiesc în filmul ăsta. Dar parcă alta era întrebarea, nu? Aş zice Dumbrava minunată, continuarea, unde Lizuca Vasilian se face ecolog sau jurnalist la National Geographic şi salvează şi alte dumbrăvi şi alte vieţuitoare. Să dezvălui aici un secret. Viaţa mea e pe cale să devină Almost Famous cu mine în rolul lui (nu, nu Penny Lane…) William. As a vacation.
Young Man with a Horn
09 Sâmbătă dec. 2006
Film clasic, de colecţie, avându-i ca protagonişti pe Kirk Douglas şi Lauren Bacall, una dintre actriţele mele favorite, precum şi album al lui Miles Davis, apărut la doi ani după film (1952). În film însă nu Miles e cel căruia îi aparţin interpretările la trompetă, ci Harry James.
„A film that treats jazz as the star. Wonderful music, with great playing by Harry James. Even the theme of art versus commercialism is handled sensitively. Hoagy Carmichael is great, and Doris Day shows her big band roots with some beautiful numbers. Throw in a totally off-beat, dark performance by Lauren Bacall, and you have a unique film experience. While some might argue with the upbeat ending – the film is loosely based on the tragic life of Bix Beiderbeck – I found it to be a moving appreciation of the quest of jazz musicians for truth in music, and the underlying sadness that gives some of the greatest jazz its depth.”
It just couldn’t be said better…
