• Home
  • Despre autoare
  • Științe
    • Organizații
    • Articole
    • Hărți
  • Arte
    • Belle Arte
    • Ilustrație și design peisager
    • Design grafic
    • Bricolaj
    • Poezie
    • Video

Palimpsest

~ povești din palatul memoriei

Palimpsest

Arhive autor: Sorana

Geamantanul de carton

16 Sâmbătă ian. 2021

Posted by Sorana in afară, arte, bla-bla, cultura, dezvoltare durabilă, dincolo, divertisment, idei, muzica, natura, scrieri, urbane, veghe

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Ariana Huffington, Fran Lebowitz, Martin Scorsese, new jersey, New York

Uitasem cât de similare îmi sunt opiniile cu cele ale lui Fran Lebowitz până am descoperit serialul lui Scorsese Pretend It’s a City. De neratat.

O conversație cu Andi mi-a adus aminte despre ambivalența mea în raport cu New Yorkul, în zona căruia s-a întâmplat să mă stabilesc acum mai bine de zece ani.

Mereu am evitat să mă atașez de locuri, și ultimul lucru pe care mi l-am dorit a fost să devin newyorkez „de profesie”. Faptul că pot proiecta și îngriji o grădină la o aruncătură de băț de zgomotul și agitația Manhattanului mi se pare cel mai mare lux. Nu e de mirare că grădinile comunitare acolo au un succes atât de mare încât au format o coaliție administrată de către angajați cu normă întreagă.

În copilărie aveam în cameră un geamantan de carton păstrat din armată de tatăl meu, în care țineam cărți de povești, și pe care lipisem etichete pe care scrisesem cu markere colorate numele celor mai mari orașe ale lumii, așa cum văzusem prin revistele Pif pe care le citeam și reciteam cu religiozitate. Berlin. Paris. Londra. New York. Tokyo. Hong Kong. Însă în afară, poate, de Paris, nu tânjeam să le vizitez. Mi s-ar fi părut de mii de ori mai interesant să explorez sălbăticii greu accesibile, peșteri, vârfuri de munte, sau mări și oceane. Oamenii și felul în care înțelegeau ei să schimbe mediul natural în avantajul lor imediat au rămas multă vreme un mister pentru mine, unul pe care nu eram aproape deloc interesată să îl investighez.

Cu toate astea, privirea mi se oprea în fiecare zi la geamantanul plin de povești și parcă de premoniții…

Malurile insulei numită Manhattan, și cele înconjurătoare, sunt construite pe zeci de mii de tone de deșeuri. Strada Apei (Water Street), numită astfel pentru că era situată pe malul Atlanticului, trece azi prin mijlocul unui cartier financiar.

Civilizația industrială îmi pare un efort încăpățânat și exorbitant de a ne demonstra că suntem o specie aparte care nu are nevoie de sălbăticie, care poate viețui la nesfârșit prin legități inventate și mecanisme artificiale. Semnalele de alarmă tot mai stringente ale comunității științifice avertizând că ne modificăm mediul în mod ostil și ireversibil sunt politizate. „Verzii”. Progresul tehnologic se inspiră uneori din modelele lumii naturale, bazate pe milioane de ani de evoluție, o disciplină aparte numită bionică. Designerii industriali colaborează cu cercetători din domeniul științelor naturii, și nimănui nu îi trece prin cap să acuze bionica de „stângism”. După cincizeci de ani de la prima imagine a planetei Terra văzută din spațiul cosmic, când am devenit pentru prima oară conștienți de miracolul existenței noastre în Univers și de splendoarea unică a „mărgelei albastre”, încă ne lipsește viziunea și îndrăzneala de a instaura obligativitatea integrării aportului ecologilor la masa designului urbanistic și economic. Aportul ecologilor ca parteneri de dialog, în echipe transdiplinare, nu de ochii lumii, cum se întâmplă deseori cu specialiștii în sustenabilitate, angajați doar în calitate de spălători de imagine de către marile companii poluatoare.

Orașele europene sunt de cele mai multe ori construite și extinse în interiorul continentului, în jurul unor cetăți, având deci un centru istoric. Metropolele americane sunt construite de obicei pe modelul grilei, majoritatea pe malul oceanului, pornind de la porturile maritime ale colonizatorilor. Străzile sunt numerotate convenient. Punctele cardinale sunt menționate în adrese. Orientarea în spațiu capătă logică și eficiență. New Yorkul nu face excepție. Însă clădirile strict utilitare sau urâțite de reclame sunt presărate printre cele istorice. Uneori chiar și cele istorice sunt atât de prost întreținute încât colapsează. Cineva îmi spunea odată că statul New Jersey e superb și în același timp oribil. Manhattanul îmi pare la fel. Are clădiri pline de șarm și istorie, curți interioare luxoase, parcuri îngrijite, iar la doi pași întâlnești dughene sordide și străzi mizere pe care îți e frică să le parcurgi singur. Midtown, partea de mijloc a orașului, a ajuns comercial și hidos, iar Times Square e un dezastru urbanistic, sau, în cuvintele lui Fran Lebowitz, „cel mai urât loc din lume”.

Anii ’90 au fost ultima decadă când newyorkezul de rând a mai avut un trai suficient de confortabil pentru a găzdui centrul artistic genuin, divers și plin de vitalitate care era New Yorkul acelor ani, cel puțin din câte citesc și mi se povestește. Accentul pe latura comercială, cupidă, având ca simptom popularitatea „trucurilor de productivitate” din anii care au urmat, a tranformat „orașul care nu doarme niciodată” într-un habitat ideal pentru un soi de speculator filistin pus pe căpătuială, care merge la culcare devreme (trimis desigur de Ariana Huffington), ca să se trezească dimineața la 5 să înceapă acea cursă cu obstacole care îi permite să-și petreacă vacanța de zece zile în stațiuni tropicale cu șezlonguri de plastic și meniuri all-inclusive, unde nu e nevoie să își obosească capacitatea de decizie. Și, desigur, care suportă acest stil de viață cu „stoicism”.

Copiii metropolelor cresc fără să petreacă timp în natură, o situație agravată de pandemie. New Yorkul a avut și el anul trecut un exod către spații mai apropiate de natură, ceea ce însă nu a împiedicat o congestionare și mai intensă a traficului cauzat de tot mai mulți locuitori optând pentru transportul în automobile proprii, mai ferit de riscul infectării, și a problemei spațiilor de parcare, ocupate acum de restaurantele forțate să funcționeze în stradă.

Statisticile sunt însă clare: avantajele traiului metropolitan își mențin atracția, în pofida globalizării, în pofida stategiilor pe termen scurt. Noile construcții, stimulate de cererea constantă, copleșesc infrastructura veche și insuficientă. Evenimentele meteorologice extreme, prevăzute a fi tot mai eratice și mai intense, sunt urmate de inundații catastrofale și poluarea apelor litorale. Creșterea nivelului oceanului planetar nu face decât să înrăutățească prognoza.

În loc să optez pentru una dintre cele două tendințe contrare, eu una o aleg, bineînțeles, pe a treia. Soluția mea, cel puțin pentru o vreme, ar fi să mă alătur adepților nomadismului digital. Nu sunt tocmai sigură însă dacă traiul de nomad digital mi se potrivește. Poate e o simplă fantezie creată de febra izolării…

Fantezie sau nu, geamantanul de carton și-a făcut efectul.

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Începând de mâine studiez video-jurnalism în domeniul jazzului

16 Miercuri mart. 2011

Posted by Sorana in jazz, urbane

≈ 2 comentarii

Etichete

jazz

Am primit invitația de a participa la sesiunea de instruire în jurnalism video a Asociației Jurnaliștilor de Jazz din SUA din cadrul proiectului eyeJAZZ,  începând de joi 17 martie 2011. Clipurile video vor fi publicate online. Așa, ca să fiți avertizați. Smile

41.078543
-111.935808

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

O iarnă perfectă

16 Miercuri feb. 2011

Posted by Sorana in dincolo, genealogie, idei, memoria, natura

≈ 2 comentarii

Etichete

amici, anotimpuri, natura

Ca de obicei, am simțit începutul confruntării dintre iarnă și primăvară undeva după miezul lui ianuarie. Pe gerul cel mai crâncen.

Fâșia asta de pământ îmbrățișată de apele atlantice mi-a dăruit o iarnă de basm. Iarna după care tânjeam de atâta vreme. Fiecare dimineață a fost însorită. Când nu ningea cu fulgi imenși sau ciudați, de burniță sticloasă. Sau chiar și când ningea! După un Crăciun aproape tropical, s-au lăsat nămeți imperiali care uneori ne-au …înzăpezit în reședință. Dar înăuntru e cald și confortabil, ceaiurile cu miresme orientale abundă și supele aburesc delicios în boluri. În astfel de condiții, coșul cu tricoturi e la loc de cinste – moștenirea genetică și afectivă de la “ștrincănitoarele” din Țara Făgărașului, fie ele românce, tătare sau saxone, e a naibii de puternică, și se înstăpânește tot mai tare pe an ce trece.

Unei amice de pe net panicată de trecerea dintre toamnă și iarnă îi descriam luna noiembrie oarecum similar. Am binedispus-o instantaneu și mi-a spus că ar trebui să fiu numită ambasadoarea lunii noiembrie. Accept cu modestie această onoare.

100_1441100_1469

100_1478

40.913559
-73.129651

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Cadoul meu de sărbători pentru voi

25 Sâmbătă dec. 2010

Posted by Sorana in divertisment, muzica

≈ Scrie un comentariu

Am tot căutat un cadou muzical pe măsura celui de anul trecut, așa că postarea mea vine chiar în ajun de Crăciun, odată cu Moșul. (Apropo de Moș, când predam la liceul din orașul meu natal, m-am ales cu o poreclă care mi-e foarte dragă – bunica; ador absolut toate implicațiile acestei porecle; îmi aduce aminte în primul rând de poveștile pe care le spuneam prin tabere, la ora stingerii, celorlalți copii). Lăsând divagațiile la o parte, dați click aici pentru un playlist de sărbători eclectic și irezistibil. Este ceea ce ascult eu aici pe malul american al Atlanticului.

Sărbători vesele și feerice cu mireasmă de cetină și omăt să aveți!

wreath

40.913559
-73.129651

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Tango argentinian – Gabriela Alarcón

01 Luni nov. 2010

Posted by Sorana in amici, muzica

≈ 2 comentarii

Etichete

Gabriela Alarcón, Queen of Bohemia

De curând am primit cu multă bucurie acceptul și privilegiul de a o reprezenta și promova pe cântăreața, compozitoarea și dansatoarea de tango argentinian Gabriela Alarcón, prin casa de discuri Queen of Bohemia. O voce splendidă cântând pasionalele compoziții ale lui Astor Piazzolla (a cărui colaboratoare este), dar și romantice cântece de „café concert” de un gust impecabil. Înscriindu-vă pe lista de distribuție a cântăreței puteți audia toate piesele în întregime, dar și descărca un mp3 cadou, cu un click aici. Audiție plăcută!


41.078543
-111.935808

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Da’ tu nu mai scrii mnik pă blogu’ cela?

17 Duminică oct. 2010

Posted by Sorana in amici, bla-bla

≈ 4 comentarii

Etichete

Sălaj

…mă admonestează Adela, prietena mea cu care conversez în dialect, încercând să perpetuez un limbaj arhaic, un limbaj învăluit de căldura sobei pe care se coc bunătăți.

Îi scriam unei alte prietene sălăjene că până acum absolut toți amicii sălăjeni m-au dezamăgit. Mă refeream în special la “becisnicii” someșeni batjocoritori și lacomi, someșeni invidioși care, cu infime excepții, le-au creat atâtea necazuri bunicii și tatălui meu. Dar uitasem de draga de Adela, care în simplitatea/sofisticarea și autenticitatea ei, nu m-a dezamăgit niciodată. Și de dragul căldurii ei sufletești consecvente peste ani, am să scriu mai des pe “October 14 2010 008 blogu’ cela”.

41.078543
-111.935808

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Seu Jorge, de data asta serios

22 Joi iul. 2010

Posted by Sorana in cinema, muzica, recenzii

≈ 2 comentarii

Etichete

muzici

Pe Seu Jorge l-am auzit prima dată pe coloana sonoră (și în distribuția) inegalabilei comedii Lumea acvatică a lui Steve Zissou. Cânta coveruri David Bowie în portugheză – versiuni de un farmec ludic irezistibil.
Tot coveruri în majoritate sunt și piesele noului album – nu știu sigur dacă și piesa pe care o recomand aici, în avantpremiera noului său album, Seu Jorge And Almaz. Dar de data asta e muzică „serioasă”.
Economie de mijloace – efect maxim.

Seu Jorge – Errare Humanum

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Tabăra de jazz și muzică improvizată de la Sfântu Gheorghe

23 Miercuri iun. 2010

Posted by Sorana in amici, cultura, jazz, muzica, urbane

≈ Scrie un comentariu

Etichete

improvised music, jazz camp, Romania, Transylvania

Asociaţia Culturală şi de Tineret „MUKKK” şi Casa de Cultură Kónya Ádám organizează la Sfântu Gheorghe TABĂRA DE JAZZ ŞI MUZICĂ IMPROVIZATĂ – ediţia a IV-a – în perioada 3-10 iulie 2010.

Profesori îndrumători vor fi: Mircea Tiberian (Bucureşti) – pian, teoria jazzului; Tibor Márkus (Budapesta) – pian’; Elsa Valle, Gábor Winand (Budapesta) – jazz vocal, Nicolas Simion (Köln), István Grencsó şi Viktor Tóth (Budapesta) – saxofon; Gábor Gadó (Budapesta) – ghitară; Róbert Benkő (Budapesta) – contrabass, chitară bas; Tamás Geröly (Budapesta) – tobe, percuţie.

În cadrul taberei vor fi susținute următoarele concerte (în fiecare zi de la orele 20.30):

3 iulie, sâmbătă – Old Man’s Pub: FRANKIE LATO QUARTET (Budapesta)

4 iulie, duminică – Tein: ISTVÁN GYÁRFÁS TRIO si DENNERT ÁRPÁD (Budapesta)

5 iulie, luni – Biblioteca Judeteană Bod Péter: MARTON JUHASZ GROUP feat. ALAN BENZIE (Budapesta – Berklee)

6 iulie, marti – Park Hotel Bar: GRENCSÓ KOLLEKTíV (Budapesta)

7 iulie, miercuri – Park Hotel Bar: ELSA VALLE – GÁBOR WINAND – GÁBOR GADÓ (Budapesta)

8iulie, joi – Biserica Unitariană: LUIZA ZAN – SORIN ROMANESCU – NICOLAS SIMION (Bucureşti – Köln)

9 iulie, vineri – Park Hotel Bar: CONCERTUL DE INCHIDERE AL TABEREI

Programul zilnic: teoria şi istoria jazzului, studii pe instrumente, concerte ale profesorilor, jam-session-uri.

Pentru alte informaţii şi înscrieri, persoana de contact este Endre Lázár-Prezsmer, președintele Asociației Culturale şi de Tineret „MUKKK” (tel: 0742769628, e-mail: endrelazar@yahoo.com )

http://www.mukkk71.blogspot.com

http://www.myspace.com/jazzimprovisation

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Nunta de hârtie și ziua de naștere în Santa Monica

10 Sâmbătă apr. 2010

Posted by Sorana in afară, amici, bla-bla, divertisment, excursii, farniente, memoria, scrieri, veghe

≈ 5 comentarii

De prima aniversare, petrecută acum trei săptămâni, am găsit în cursul serii cu El o cafenea cochetă lângă un magazin cu pălării. Cafeneaua – un fel de Cărturești californian… Ne-a plăcut atât de mult ambianța și meniul încât de ziua mea am revenit acolo. De data asta am descoperit pe raft ceaiul fermentat cu efecte miraculoase numit Kombucha, pe care voiam să îl încerc de ceva vreme. Cel cu adaos de piersici – minunat. Ca o șampanie non-alcoolică fructată. Am comunicat cu cei dragi, am desenat în jurnalul grafic – ieri am realizat că sunt o norocoasă pentru faptul că am fost școlăriță în zilele în care se suna de pauză cu clopoțel de bronz și mâner de lemn… Deci am scris/desenat o pagină dedicată acestui fapt (pagină care va apărea curând pe blogul grafic…) Ziua alergasem desculță pe plajă, în costumul de înot și pareo, m-am cățărat pe stânci …și am primit Cadoul: un moment de samadhi: m-am împăcat în sfârșit cu dispariția fizică a mamei mele. Întreaga mea revoltă și încăpățânare s-a disipat, eliberând Energia după care am tânjit atâția ani, de când am început să simt lipsa mamei într-un mod de-a dreptul devastator pentru psihicul meu. Și un sentiment de recunoștință pentru miracolele ce se petrec tot mai des în viața mea, dorințele ce mi se împlinesc cu repeziciune, și de acceptare a prezențelor pe care le percepeam mai puțin benefice – așa cum sunt. Iubire și compasiune celor ce o caută. La cafenea ne-am împrietenit cu Alain, pictorul nomad din Bruxelles. Alain „Lo-Tech” – nu are website, nu are telefon mobil, dar supraviețuiește acestor vremuri cu seninătate. Sper să îl reîntâlnim înainte de a pleca înapoi la New York.

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Decizie de început de an (al treizecișinouălea)

09 Vineri apr. 2010

Posted by Sorana in amici, veghe

≈ Scrie un comentariu

Începând de azi îmi voi dedica energia doar celor pentru care existența mea e cu adevărat importantă. Celor „aproape”. Și abia apoi, dacă mai rămâne ceva, celor ce îmi sunt dragi dar care mă percep și mă judecă prea puțin corect, și prin urmare mă țin la „distanță”. Și asta doar dacă voi primi vreun semnal de interes din partea lor. Altfel, nu au decât să suporte consecințele cultivării propriilor demoni. Dixit.

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...
← Articole mai vechi

Pagina FB

Pagina FB
  • Heirlooms and Keepsakes
  • Kaplan Meadows Sanctuary
  • The JetStar Garden
  • Vicarious Travels
Tweets by soranatarmu
  • My Latest Job Hunting Mindset, Regular Jane, Artsy Jane, and Naturally Curious Jane
  • Professional Organizations and Volunteering
  • Career Advice
  • Making the Most Out of the Isolation
  • You Should Start Learning to Code. Today.

Foto AST

#textures in my #gardenView of #Hackensack #river - using #stackablesappEastern BeachThey're out! #hymenoptera #springishere #jerseycitynj#AmaryllisBebe - Hermeto PascoalJazz Trioside door#stoopbeauty#guraportitei # panoramas
Mai multe poze

Scris (și șters) de


Alina Sorana

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

  • Urmărește Urmăresc
    • Palimpsest
    • Alătură-te altor 35 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Palimpsest
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
%d blogeri au apreciat: