Tablou dezrămat

Încă un metapoet salută
Detaşat instaurarea
Blestemului. Morţii
Cutia craniană îi musteşte
De albastru electric
Prins pentru o vreme într-un univers cauzal
Nu se mai satură
Numărând.

Discurs fără umbră

(Didascalie: Paşi în surdină se aliniază urmând
Spectre diurne care
Spulberă mii de scarabei
Peste incertitudinea amiezii)
Din aurore am căutat
Licărul Imuabilei Axe –
– ochii mi-s pândiţi de cascade – şi
Ţin între palme şi gură
Ghemul strâns
De când tot ies din
A M A Z E

În rest construiesc
Întinderi perfecte

A treia dimensiune a crucii

Călătorie dintr-o eternitate în alta
Cu opriri suspendate
În şedinţe de claptromancie
Adimensională

Crinul negru

Seara asta ne-o va dărui
Lili cea neagră
Noi stăm înşiraţi de-a lungul camerei
Şi ea păşeşte peste pântecele noastre
Mă trezesc între patru harfe culcate
(de fiecare dată când închid ochii
în mijloc surâde Lili cea neagră
Încuibată
îşi striveşte aripile de efemeridă
de interiorul orbitei a treia)

Peisaj aproape urban

48 de criptocurtezane
îşi învelesc trupurile sarmaloide
în stambe niciodată îndeajuns de
încăpătoare
ploile vin spre a dospi
aluaturile bine ascunse
Soare-
-le adu-
-ce implacabilă crustă
brutărese disimulând
mereu mai vinovate plăceri sortite
a rămâne veşnic
fără nume

Indiciu departe

Felul în care îmi chivernisesc ura
Mă redă adevărului
Curând traiul în tetraedru
Şi feţele infinitezimale
Necontenit hăituiesc
Fantoma torentului
Jocul acesta îmi aduce
O roză tăiată în răscruci noroioase
Ale toamnei inaugurale
Şi apoi mormane de garoafe
Albe
Materne
Atât-de-convenţionale
O, da, vremurile se amestecă
Nimeni să-ţi ierte uciderea gemei

Irepetabil

Păstrez veşnic în casa eriniei
Seria şi numărul fiinţe tale
O, casa eriniei e plină de iubire albă
Şi de primordiile cuvintelor
Ambientul perfect pentru jocul pe care
Îl încep în prezentul continuu
Şahul cu opt regi şi un singur nebun
Suficient să jertfească regina

Al treilea ochi

Culorile nu se mai aşează în matcă
Subînţelesurile se expun cabotin
Şi omul de carne caută o eternitate
În interior
Paşii îţi sunt inegali
Eşti precum toţi egregorii
Iar eu caut în biblioteci
Maşina de nori
(Căci lucrurile din jur sunt prinse în riturile unei religii
Care de mult trebuia să piară).

Ocheanul întors

Văd chipul zeului în lume
Oglindă spartă
Înţelepciune se numeşte
Să trăieşti fiecare zi
Ca pe ultima
Mă întrebi
De după cupola corneei
Pe care eu glisez
Împresurată
De înţelesurile clipei.