• Home
  • Despre autoare
  • Științe
    • Organizații
    • Articole
    • Hărți
  • Arte
    • Belle Arte
    • Ilustrație și design peisager
    • Design grafic
    • Bricolaj
    • Poezie
    • Video

Palimpsest

~ povești din palatul memoriei

Palimpsest

Arhive categorie: farniente

Poveste de final de vacanță

09 Luni aug. 2021

Posted by Alina S. Tarmu in divertisment, farniente, memoria

≈ Scrie un comentariu

Etichete

la madrague, marea neagră, vacanța

Până prin septembrie, încerc (cam fără succes) să stau cât mai departe de ecrane. Am revenit aici doar să postez o scurtă poveste de sezon, legată de cântecul de mai jos.

Dacă muntele de rechizite școlare proaspete de la începutul anului școlar era una dintre bucuriile copilăriei mele, bucuria aceea era probabil și un truc prin care uitam de tristețea provocată de ultimele zile de vară și vacanță. Anii trecuți am descoperit un cântec franțuzesc încărcat de farmecul acelor zile. Soarele mi-a fost mereu și mie camarad bun (mon bon copain), deși am încetat de multă vreme să mă expun voit razelor sale. Prefer umbra, veșmintele lungi și vaporoase, ochelarii cu filtre UV, și pălăriile de soare cu boruri largi. Însă dorul de Marea Neagră, pe plaja căreia am revenit în mai toate vacanțele copilăriei, a rămas intact, și nici un ocean nu o poate înlocui. Pentru simplul motiv că Marea Neagră, nisipul plajei sale și gustul salmastru al apei sunt toate asociate cu imaginea părinților mei.

@astarmu Acuarelă de vacanță – Sorana Tarmu, 2014.

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Nunta de hârtie și ziua de naștere în Santa Monica

10 Sâmbătă apr. 2010

Posted by Sorana in afară, amici, bla-bla, divertisment, excursii, farniente, memoria, scrieri, veghe

≈ 5 comentarii

De prima aniversare, petrecută acum trei săptămâni, am găsit în cursul serii cu El o cafenea cochetă lângă un magazin cu pălării. Cafeneaua – un fel de Cărturești californian… Ne-a plăcut atât de mult ambianța și meniul încât de ziua mea am revenit acolo. De data asta am descoperit pe raft ceaiul fermentat cu efecte miraculoase numit Kombucha, pe care voiam să îl încerc de ceva vreme. Cel cu adaos de piersici – minunat. Ca o șampanie non-alcoolică fructată. Am comunicat cu cei dragi, am desenat în jurnalul grafic – ieri am realizat că sunt o norocoasă pentru faptul că am fost școlăriță în zilele în care se suna de pauză cu clopoțel de bronz și mâner de lemn… Deci am scris/desenat o pagină dedicată acestui fapt (pagină care va apărea curând pe blogul grafic…) Ziua alergasem desculță pe plajă, în costumul de înot și pareo, m-am cățărat pe stânci …și am primit Cadoul: un moment de samadhi: m-am împăcat în sfârșit cu dispariția fizică a mamei mele. Întreaga mea revoltă și încăpățânare s-a disipat, eliberând Energia după care am tânjit atâția ani, de când am început să simt lipsa mamei într-un mod de-a dreptul devastator pentru psihicul meu. Și un sentiment de recunoștință pentru miracolele ce se petrec tot mai des în viața mea, dorințele ce mi se împlinesc cu repeziciune, și de acceptare a prezențelor pe care le percepeam mai puțin benefice – așa cum sunt. Iubire și compasiune celor ce o caută. La cafenea ne-am împrietenit cu Alain, pictorul nomad din Bruxelles. Alain „Lo-Tech” – nu are website, nu are telefon mobil, dar supraviețuiește acestor vremuri cu seninătate. Sper să îl reîntâlnim înainte de a pleca înapoi la New York.

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Zoreaua spontană

01 Miercuri iul. 2009

Posted by Sorana in bla-bla, dincolo, farniente, specii, urbane

≈ Scrie un comentariu

Ies într-o dimineață pe rouă în curtea pavată, inspectez ca de obicei buruienile care pe vremea asta ba cu ploaie ba cu soare proliferează vesele, și ce îmi văd ochii? O ZOREA crește pe gardul care ne desparte de taciturnul Troy și câinele lui care nu se împrietenește cu nimeni. O ZOREA VIOLETĂ PE CARE N-A PLANTAT-O NIMENI. Mă zgâiesc în curtea vecinului, ițindu-mi scăfârlia de după gărdulețul de lemn – nici urmă de zorele. Mă uit în curtea vecinilor din spate, Santos și Ana, care în weekenduri pun muzică cubaneză la maxim – nada. Deci pe molozul fertilizat de lângă gard a crescut o zorea fără să o fi plantat nimeni, fără să fi evadat de la vecini. Acum câteva zile făceam o listă cu plantele pe care vreau să le cultiv în jurul casei și printre primele figurau zorelele.  Am plecat să revizuiesc lista…

100_0414

Poză cu floricica – mâine.

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Câte ceva dinainte de pașopt…

17 Miercuri dec. 2008

Posted by Sorana in bla-bla, dincolo, farniente, genealogie, jazz, urbane

≈ Scrie un comentariu


Duminica ce tocmai a trecut am fost la o petrecere aniversară, găzduită ca în fiecare an de draga de Ayse, arhitecta turcoaică, pentru Cengiz, pianistul de jazz, al cărui nou album de curând lansat e atât de agreabil încât cred că ar place până și afonilor.
Petreceau vreo șapte turci, patru afro, un iranian, un evreu și o româncă. Exact ca acum un an. Era a doua aniversare a lui Cengiz la care participam, doar că de data asta în carne și oase, nu ca acum un an, când îi salutam de pe ecranul calculatorului, deja toată lumea era tipsuită, iar Baback, persanul, se conversa cu mine pe franțuzește, până Mr. Hector l-a măturat din fața calculatorului, gelos că nu pricepea rien.
Mâncare mediteraneeană, vinuri de pe toate meridianele și paralelele, muzică de Cengiz și Joe, o prelungire a lansării de disc de la Utopia de acum câteva luni.
Bun, și acuma că am încheiat cu pretextul de a vă recomanda albumul de mai sus, să trec la subiect. Tot în perioada la care petreceam aniversări și revelioane pe Skype, din lipsă de viză, mă sună Adinacita de Crăciun: „hai pe la mine, vine și meseșanca și bem un vin, fumăm o pipă și mai schimbăm o vorbă două.” Felul în care se exprimase fusese de fapt ceva mai conspirativ, chestie la care am rezonat în mod deosebit, plus că așa de rar o prindeam pe ființa asta acasă, iar părinții ei sunt niște dulci (nu mai locuiește cu părinții demult oricum, ok? ești cool). Deci mă înființez tocmai acasă la ființă, pe coama dealului, și îmi zice că mi-a pregătit o pipă de …jaleș combinat cu …înghețată (evident că se exprimase altfel, dar nu vreau ca blogul ăsta să apară pe listă când toată pruncimea încă neinițiată „dă search” pentru termenii respectivi). Și of course la prima inhalare nu trag în piept, îi ruinez fetei un sfert de bursă – treaba ei, ea mă vrusese de cobai – după care gata, urmez indicațiile cu sfințenie. Rezultatul? Tipic: râs interminabil, față de cauciuc, amintiri din copilărie, senzația că sunt parte integrantă din zidul de care mă rezemam și omuleți multicolori dansând pe fond negru. Cel mai tare m-a frapat acuratețea cu care m-am regăsit în vechea casă părintească demolată, în târgușorul prăfuit, pe când aveam vreo șapte ani, parcă îl auzeam pe bunicu-mio citindu-mi povești și simțeam mirosul blatului de tăieței copt de bunică-mea pe plită, de unde și obsesia mea actuală pentru pâini de tip pita…
OK, sigur că nu mai știu câte ceasuri erau când m-am trezit, mă simțeam ciudat dar nu într-un mod plăcut, pentru ca după câteva alte ceasuri să cad într-o depresie bizară. Acuma nu știu dacă din cauza experienței sau era doar încă una dintre fazele mele down (iară eram singură acasă, meseșanca venise dar nu fusese foarte comunicativă, preocupată fiind cu „excursia” ei, jidovul meu rătăcitor era la mii de kilometri depărtare etc.). Îi mulțumesc Adinacitei pentru experiment, dar cert e că eu a doua oară jaleș și înghețată nu mai fumez… (cel puțin nu în combinația asta, ihihihi…)
LATER EDIT: Adevărul nud e că senzația că nu sunt stăpână pe creierul meu nu îmi place deloc-deloc. Chiar dacă ceva doare, de exemplu, apoi să mă doară, frate, să aflu ce, unde, de ce și cum, și abia apoi o trăznesc cu analgezicul, natural dacă se poate – banalul mușețel e miraculos, dacă n-ați aflat deja, mai ales proaspăt sau concentrat; de unde și expresia „îți trăznesc un mușețel…”,…de aia nu pot nici măcar să mă îmbăt, din momentul în care am început să amețesc – am terminat-o, eu gura pe alcool nu mai pun. Oricum, de obicei îmi vine să vomez înainte de a mă tipsui, și cu cât alcoolul e mai prost sau mai amestecat cu alte drăcovenii, cu atât senzația de vomă apare mai devreme. Așa că pentru mine, cocteilurile alcoolice, de exemplu, sunt ceva inimaginabil de grețos, mai ales cele cu adaos de zahăr. Încă nu am găsit vreo poțiune care să mă păcălească… Hector, ficați de mimoză…

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

„The cat’s pajama and the bee’s knees”

13 Sâmbătă dec. 2008

Posted by Sorana in amici, bla-bla, dincolo, farniente, urbane

≈ 2 comentarii

…sunt eu. Și nu pentru că aș face parte din vreo trupă rock, precum bruneta de Angie, managerița complexului de apartamente de pe strada unde rezidăm până la sfârșitul anului, care-i bassistă, (apusele vremuri ale fulgurantei mele cariere de bassistă in a rock band durând câteva ceasuri bune). Ci de când mi-am aflat oareșce timp să instalez un keyboard layout românesc și voilȧ! Am diacritice pe macul roșu! Deci gata cu blocajul mental pe această temă. Căci se împlinesc aproape șase luni de când biata de mine blogărește mai mult în gând, mai precis de când, așa cum se exprimă la un moment dat Monique despre ea, viața mea e o valiză.
Of course muuuulte și interesante lucruri promise sau nepromise am de povestit amicilor mei sau altor nefericiți care eșuează pe aci, s-au adunat jdemii de poze (cu sau fără mine) și de oameni interesanți întâlniți, ciocniri culturale lăsate cu lacrimi sau războaie diplomatice. Și cum acest blog a fost creat pentru a nu trimite același email cu noutăți de n ori la n-1 amici, dar oricum nici unul dintre nemernici nu catadiscsește să lase măcar un comment gen „frac-tu was here, și se îndoiește că revine”, va începe să conțină mai multe poze gen „I’m alive and kicking, nu mai trimiteți forwarduri sau IM-uri cu idioțenii că vă tau”. (cu excepția Ucăi, care are mai nou blog, yuhuuuu, și al cărei discernământ în materie de forwarduri e demn de dat exemplu).
Ahhhh, yes, good old Hect0r is backkkk. With some new fabulous blogs in the blogroll ;).

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Înapoi pe tărâmul lui Soare-Apune. Pentru toată vara.

21 Sâmbătă iun. 2008

Posted by Sorana in bla-bla, farniente, gastronomice, urbane

≈ Scrie un comentariu


Inapoi la bulevardul porumbelului care nu e decat o alee, la casuta de turta dulce de la Trader Joe’s a Galyei (apropo, nici nu am iesit bine din avion ca ne-am si repezit intr-un Trader Joe’s ca sa ne aprovizionam cu bunatatile dietetice carora le-am dus dorul trei luni). In primul slideshow din stanga sunt picturile Galyei.

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

"America-mi place, frace, sănătace!"

18 Vineri apr. 2008

Posted by Sorana in farniente, urbane

≈ Scrie un comentariu

Cu specificarea că nu poţi rezista luminii crepusculare reflectată de Pacific, here’s my share of tacky sunsets…







Un latte uriaş la Urth Cafe în Santa Monica…

Albumele de artă japoneză ale Galyei

Galya’s favorite bookstore

Paloma Avenue ends in the Pacific

Hmmm, pana zburătorului creşte şi în California…

Concert la Charlie O’s

Un „idiosincratic” în Williamsburg…

‘SNice, cafeneaua din Village unde cafeaua avea aromă de tabac…

Şi va urma.

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Bloguind de departe

11 Marți mart. 2008

Posted by Sorana in afară, bla-bla, farniente, muzica

≈ Scrie un comentariu

Precum zmeul din banc. Doar că hectorul din ţinutul cu zmei îşi flutură panglicile de la beghipenţi pe coasta de vest, „in the valley”, proaspăt scăpat de jet lagging. (Note to self: not to try again to quit drinking coffee the cold turkey way during jet lag. Nu ajută la nimic. Cu atât mai puţin la bloguit.)
Aşadar, şofăm ferice prin „pădurea sfântă a îngerilor” ascultând şi jazz radio şi asta:

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Oh come all ye …office potatoes…

07 Luni ian. 2008

Posted by Sorana in farniente, urbane

≈ Scrie un comentariu

În caz că înţepeniţi la monitor de vă iau atacurile de panică, aici e cura.
Iar special pentru voi gurls, ca să nu vă mai rătăciţi pe vecie prin ce e în vogă, ca şi moi, am aici nişte selecţii britanice pentru 2008, care nu-s rele chiar deloc…

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Cea mai recentă obsesie: flamenco şi new flamenco

03 Joi ian. 2008

Posted by Sorana in farniente, muzica

≈ Scrie un comentariu

Rar văd la TV ceva care să-mi stârnească interesul. Cum ar fi de Anul Nou, când am văzut pe Cinemax filmul biografic al lui Camarón de la Isla, şi de atunci în nişa lui Hector se ascultă cu predilecţie flamenco. Şi zic nişă în sens ecologic. Cu alte cuvinte peste tot unde sus-numita se preumblă. La Leyenda del Tiempo, cu versuri de Lorca, m-a cucerit de la prima audiţie. Enjoy.
(M-am oprit la Cinemax zărind freza lui Paco de Lucia într-o aglomerare de gitanos.)

Partajează asta:

  • Pinterest
  • Facebook
  • LinkedIn
  • Reddit
  • Twitter
  • Tumblr
  • Email

Apreciază:

Apreciere Încarc...
← Articole mai vechi

Pagina FB

Pagina FB
  • Heirlooms and Keepsakes
  • Kaplan Meadows Sanctuary
  • The JetStar Garden
  • Vicarious Travels
Tweets by soranatarmu
  • My Latest Job Hunting Mindset, Regular Jane, Artsy Jane, and Naturally Curious Jane
  • Professional Organizations and Volunteering
  • Career Advice
  • Making the Most Out of the Isolation
  • You Should Start Learning to Code. Today.

Foto AST

#textures in my #gardenView of #Hackensack #river - using #stackablesappEastern BeachThey're out! #hymenoptera #springishere #jerseycitynj#AmaryllisBebe - Hermeto PascoalJazz Trioside door#stoopbeauty#guraportitei # panoramas
Mai multe poze

Scris (și șters) de


Alina Sorana

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

  • Urmărește Urmăresc
    • Palimpsest
    • Alătură-te altor 35 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Palimpsest
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
 

Încarc comentariile...
 

    %d blogeri au apreciat: