08 Miercuri iul. 2009
Posted in capra gurmandă, gastronomice
Azi am gătit humus de soia cu sos de tomate și busuic, și am copt pâine cu măsline. Se consumă cu spanac proaspăt. Pâinea e coaptă cu un ou și patru linguri de Inka de la băcănia poloneză. O livră de făină integrală de grâu și una de făină all purpose. O lingură de must de struguri albi în loc de zahăr, pentru trezirea drojdiei liofilizate. Încă o pâine perfectă pentru un meniu perfect, marca Gourmet Goat.
08 Miercuri iul. 2009
Posted in bla-bla
Etichete
Probă de Windows Live Writer, I blog about this…
uca maria iov – internet- si conversatie la comentariul Elisei | ucamariaiov.travelblog.fr
07 Marți iul. 2009
Posted in Fără categorie
Etichete
Acum câteva zile avusesem intenția să scriu despre ea, dar am constatat că îi uitasem numele de familie. Dar azi-dimineață, puțin înainte de a mă trezi, am visat-o, iar numele ei îmi răsunase complet în minte. E numele unei prietene din tabăra de la Eforie Sud, din 1984. Era cu un an sau doi mai mai în vârstă decât mine, cu un cap mai înaltă, păr negru, piele smeadă. Scria poeme și mă simpatiza pentru că eram singura cu care împărtășea această ocupație. Adusese cu ea o păpușică-bebeluș căreia ținuse să îi fiu eu nașă. Nu mai țin minte ce nume îi pusesem, dar la doisprezece ani eram încântată să fiu nașa unei păpuși.
Anca Mihaela era brașoveancă și locuia pe strada Lungă. E tot ce mai țin minte despre ea. Când am ajuns acasă, i-am scris, dar nu am primit niciodată un răspuns. Sper doar că e bine.
01 Miercuri iul. 2009
Ies într-o dimineață pe rouă în curtea pavată, inspectez ca de obicei buruienile care pe vremea asta ba cu ploaie ba cu soare proliferează vesele, și ce îmi văd ochii? O ZOREA crește pe gardul care ne desparte de taciturnul Troy și câinele lui care nu se împrietenește cu nimeni. O ZOREA VIOLETĂ PE CARE N-A PLANTAT-O NIMENI. Mă zgâiesc în curtea vecinului, ițindu-mi scăfârlia de după gărdulețul de lemn – nici urmă de zorele. Mă uit în curtea vecinilor din spate, Santos și Ana, care în weekenduri pun muzică cubaneză la maxim – nada. Deci pe molozul fertilizat de lângă gard a crescut o zorea fără să o fi plantat nimeni, fără să fi evadat de la vecini. Acum câteva zile făceam o listă cu plantele pe care vreau să le cultiv în jurul casei și printre primele figurau zorelele. Am plecat să revizuiesc lista…
Poză cu floricica – mâine.
29 Luni iun. 2009
Posted in bla-bla
Etichete
22 Luni iun. 2009
Posted in Fără categorie
Răspund că așa cum frumos și simplu zice Annie Fratellinni – je vis. Zeii jazzului mă iubesc, Ken saxofonistul îmi cântă la trei clădiri distantă, am încă un motiv să mă rog de vreme însorită. Ken nu știe nici un standard, ce face el e improvizație pură. Posibil să nu știe citi partituri defel. Dar, man, ce sunet!
Nu pot să trec la subiectul titlului, căci trebuie pentru ca să-ti spui încă ceva, bibicule cetitoriu. Acuma, că dragul de Bill Rodwell pleacă din Jersey City, ne-a făcut cunoștiință cu George Coleman junior, tobarul cu chopsuri mortale, vecinul lui, drept cadou de despărțire. Foarte prietenos și jovial, juniorul, care, by the way, e cât un munte. Mă întreabă “Și tu esti muzician?” “Aăăă, eu cânt la pandeiro,” “Ești braziliancă?” “Nu, româncă”. Începe să râdă “Am trăit să o văd și pe asta, o româncă pandeiristă.”Păi probabil sunt singura” râd și eu. Dar în sinea mea mă îmbufnez. Adică ce, Scott Feiner e american și nu se miră nimeni că e pandeirist. Nimeni nu se așteaptă să cânte la banjo. Ce-ar fi să mă apuc să cânt și eu la drâmbă sau caval; sau în loc de pandeiro și cuica, dobă și buhai; ei asta-i. M-a atins la coarda “guiltului” lipsei de autenticitate, un hybris de care m-am ferit mereu. Dar sunt încă la început de drum cu percuția braziliană… O coincidență stranie e că peste drum de noi se țin cursuri de capoeira, așa că trăim în sunet de berimbau, pandeiro și agogo. Standardele braziliene ale domnului Hector au deci backgroundul ideal…
27 Miercuri mai 2009
Prejudecăți de Manhattan, mai ales. Poate că ați văzut Jersey Girl. Film nu total plictisitor. E un clișeu faptul că cine are mijloace financiare mai modeste, locuiește sau se mută în Jersey. În ziua de azi unii manhattanezi încă mai strâmbă din nas când aud că locuiești în Jersey. Probabil și personajele din Sex and the City ar leșina grațios la o asemenea perspectivă. Însă pentru ele, metroul, de exemplu, nu există. Iar metroul te aduce din Jersey în Manhattan mai repede decât pe cei din Brooklyn. Mai repede decât orice taxi. Sau cum îi place domnului Hector să sublinieze: suntem mai aproape de New York decât newyorkezii.
În plus, tocmai pentru că e mai puțin scump să trăiești aici, în Jersey e plin de artiști. După cum spuneam mai demult, numai pe strada noastră și cea vecină, în Downtown, locuiesc cinci muzicieni. De jazz. Plus pictori, graficieni, sculptori, fotografi, dansatori. Nu e chiar Park Slope, dar nici nu e ghetou. Poliția patrulează cu regularitate. La nici doi pași am magazine de delicatese japoneze, indiene, hispanice, poloneze, grecești, italiene. Cafenele șic, cu concerte și expoziții. La câteva străzi spre nord, parcul Hamilton e în plină renovare, iar la sud, parcul Van Vorst e încântător. Celebrele clădiri brownstone din zona Van Vorst rivalizează în bunăstare cu oricare clădire manhataneză.
Încă nu am fotografiat zidul de fortăreață al districtului istoric Harsimus Cove; seamănă teribil cu bastioanele clujene, doar că fiind construit lângă un fost port, e ceva mai solid…
Suntem foarte fericiți în disprețuitul Jersey…
21 Joi mai 2009
Posted in bla-bla
18 Miercuri mart. 2009
…in the historic district of Harsimus Cove, la o aruncătură de băț de Manhattan. Curios cum e îi e mai ușor să obțină dubla cetățenie cuiva a cărui vis e să devină apatrid, undeva în mijlocul sălbăticiei. Patria mea e natura sălbatică pe care o port mereu în mine. Sau cum zice Uca: nu-i e dor de casă celui ce își poartă casa în suflet. Să fim ca niște melci cu cochilia în inimi, dar, rătăcitorilor. Țigani locuind în propriul ghioc…
21 Miercuri ian. 2009
Un concert care imbina jazzul, modurile etnice si muzica clasica in compozitii si aranjamente semnate Eldad Tarmu, vibrafonist de jazz. Artistii oaspeti: cvartetul de coarde „Tabac” , Johnny Bota – contrabass, Lucian Nagy – saxofon, Victor Miclaus – chitara bass, Tavi Scurtu – tobe, Cristina Pădurariu – flaut si voce, Maria Chioran, Claudiu Mirea si Sorana Tarmu – backing vocals. Dirijor – Pedro Negrescu.
Palimpsest 