…că aşa cel puţin patru postări pe lună aici sunt asigurate. Azi, despre Ana şi Gabriela.
Noroc cu ziua de marţi…
10 Miercuri oct. 2007
Încă cinci zile
05 Vineri oct. 2007
Nici că se putea găsi un poster mai stupid pentru Transilvania Jazz Festival. Veşnicul saxofon, OK, dar învelit în cergă??? Mai durează mult amnezia asta cretinoidă care ne face să uităm, printre altele, că Transilvania înseamnă şi civilizaţie urbană, dacă nu cumva cea mai urbană din buricul ăsta de lume numit România? Sau cumva este vorba de un festival de etno-jazz? Iar bietul Luci Nagy a fost trecut în pomelnicul ăla exact ca la catalog…
Aflasem că iniţial era vorba de concerte la Cluj, Sibiu, Alba-Iulia şi Zalău. Mă întreb când şi de ce s-au pierdut pe drum ultimele două.
Oh well, oi mai sui o dată Meseşul pentru alese evenimente culturale în sfântu’ Cluj…
(În schimb jos pălăria în ceea ce priveşte logo-ul festivalului.)
OK, despre Fânfest. Dar şi despre Sibiul în septembrie.
04 Joi oct. 2007
… o să spun doar că mi-a plăcut mult muzica lui Iordache, pe care am avut prilejul să o ascult acolo prima dată. Noroc că m-a scos Laura din vizuină.
Între timp mi-am revăzut Sibiul, dar cum eram acolo în interes de serviciu nu mi-am cărat colegii în Imperium, ci în Kultur Kafe, unde am ocupat toate locurile unei mese rotunde şi multe poze în sepia am făcut. Şi am vizitat expoziţia artiştilor plastici slovaci contemporani (apropo, numele meu de donşoară înseamnă „slovac”)..jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
Hector debutează ca jurnalist online în curat|murdar
04 Joi oct. 2007
Şi anume aici.
Lair, sweet lair…
01 Luni oct. 2007
Oh yeah, sweet lair, şi iar mă ascund în anglofonie. I adore autumn. Bursucul şi-a făcut provizii de Betty Carter, căci ceaiuri are pe alese, şi le împrospătează în toate ieşirile în sălbăticie. Plus gălbiori, hribi şi cât de curând trufe (eat your heart out că trufe nu vă dau; eventual din alea de ciocolată, că bursucul Hector e mare cofetar încă din pruncie; mare minune că nu-i obez; de pe bursucul ăsta nu vă alegeţi cu untură…) Dar să încheiem divagaţia de ADD…
Nu mai suport să călătoresc nici măcar în jumătatea de oră dintre oraşul natal şi cel de rezidenţă, şi se apropie Transilvania Jazz Festival, sper ca până atunci să-mi treacă pasa agorafobă…
Sweet lair, sweet routine, sweet office, croissantul proaspăt cu ciocolată de la patiseria mea favorită, cafeaua şi „Guerilla de dimineaţă”… Life’s good.
Ne mai vedem pe-aci.
Slavă Cerului, s-a isprăvit vara!
30 Joi aug. 2007
Da, da, da, am fost şi la Fânfest în penultima zi, mulţumită Laurei, dar probabil voi scrie despre asta la revenire. Ce revenire? Revenirea din concediu. Acuma iar m-am săturat de computere şi ciberspaţiu. Aaaah, reading, painting, sleeping, refined cooking, and all sort of other mediterranean farniente pleasures, no schedule attached…
Can I take a vacation now?
Bisous.
Sertarul cu fiţuici
28 Marți aug. 2007
Posted in bla-bla
Are there guardian angels for fallen angels that roam the Earth? I am not speaking about heavenly angels, but the divine ones belonging to arts, to beauty. If there is an angelic hyerarchy for music, then you are a fallen archangel, for you are dyonisiac, still, my errant one. Where would I be there, as your guardian angel? Would I be among the fallen ones? Or among the heavenly, for I am apollinic… My place there is still to be filled. Would I be there, carrying a swan feather near my heart? A swan feather, for eventually I will sing, with my bluesiest voice, and all the trained mortal voices won’t surpass my mastery… A swan feather, dripping with red ink…
You were looking at me from the mirror, so sad, so young, such a mild expression. There you were, my fallen archangel from the Holly Land, with a saudade/Sehnsucht/dor in your Tatar eyes that I so love. Black as peppers, they were caressing me from a distance. I passed you by, inhaling your sweet scent, and my anger was there, blowing from the speakers, escaping through the window.
Until I turned into who I really was, the forgiving bohemian messy urbanite, who constantly adored you beyond reason.
And that would be all, my errant one.
28 Marți aug. 2007
Posted in bla-bla
Half of what I say is meaningless
But I say it just to reach you,
Julia
Julia, Julia, oceanchild, calls me
So I sing a song of love, Julia
Julia, seashell eyes, windy smile, calls me
So I sing a song of love, Julia
Her hair of floating sky is shimmering, glimmering,
In the sun
Julia, Julia, morning moon, touch me
So I sing a song of love, Julia
When I cannot sing my heart
I can only speak my mind, Julia
Julia, sleeping sand, silent cloud, touch me
So I sing a song of love, Julia
Hum hum hum…calls me
So I sing a song of love for Julia, Julia, Julia
Dar destul cu demonologia.
22 Miercuri aug. 2007
Adică vom reveni curând, noi Hector, cu o cronică a unui dicţionar pe care l-am citit din scoarţă în scoarţă în mare amuzament, aşa numitul Dicţionar diabolic. Pentru a consfinţi (?) îndrăcirea Elizei.
Încă ascult cu mare plăcere PJ Harvey, mai ales la nervi, Polly Jean rămânând pentru mine până în ziua de azi o femeie dată, hmmm, da, dracului. Şi mă fascinează The White Stripes cu al lor lo-fi şi Meg White cu care mă cam asemăn la mox (rotunjimea obrăjocilor angloizi şi sprâncenele …mefistofelice). Şi cu odată cu PJ am dat din nou de dreampopul lui Mazy Star, pe care îi ascultam …în draci în perioada mea de alternative rocker, când, după doze masive de rock marca anii ’70 am considerat că e cazul să revenim la melodicitate. Ce atâta gigi? Ce atâta Painkiller? Ce atâta Queen of the Reich? Mai bine Smashing Pumpkins. Mai bine cozi împletite din păr blonzit şi rollerblinds negri, fustiţe şi bocanci et voilà, sunt D’arcy, o Gwen Stefani avant la lettre, varianta underground.
Şi toată flecăreala asta mi se trage de la rockul care a împănat Gărâna… (Not to mention coffeine). Montreux, tu es le diable.
Dar vine ea toamna şi ne vom retrage în cochilie, între proiecte de design de accesorii vestimentare, cărţi, acrilice, mult ceai verde cu iasomie şi multă Betty Carter, Ella şi Billie.
Le jazz – c’est la musique du diable
21 Marți aug. 2007
Je viens de finir à lire le bouquin reçu à mon anniversaire, celui écrit par Milorad Pavic, un écrivain que j’aime plus que j’aime Eco. Et si je dois choisir un arcane majore pour représenter le jazz, je choisis Le Diable.
Palimpsest 
