Oh yeah, going to California with an aching in my heart… Well, not really, because I have my significant other near me. And, of course, meu pandeiro… With a stop of a few days in my worshipped NY. (Sheep in the Big City – The Movie). Revin cu impresii proaspete şi poze de bună calitate. (De parcă mă mai crede cineva…).

Another weird morning yesterday, with damp streets and the breath of spring reaching us from mediterranean daydreams. Jamiroquai’s rhythms energizing me once again while I flaunt a Manhattan alure and state of mind. Could Mondays get any better? Well, why not?

De parcă m-aş fi conectat la sursa inepuizabilă de serotonină a universului. O stare de fericire agresivă, continuă, care mă face să mă bucur de orice fleac, de PM Callanetics, de orice cântec zbânţuit cum e Love Shack, de luciul perlelor false brodate pe geanta de piele oranj total nepotrivită cu restul ţinutei mele, dar impermeabilă. Am răcit bântuind prin Timişoara ploioasă şi absurdă, căutând norul acela negru ce îmi ascundea faţa. Nu mai e nicăieri! Sursa mea de tragedii în pahare de apă plată cu lămâie a dispărut. Ploaia cârlionţându-mi părul, îngreunându-mi pelerina violet.
N-am scris nimic pentru curat|murdar săptămâna asta, stăteam cu „macul roşu” în braţe zâmbind leguminos, gândindu-mă cum Milorad Pavic spune că fericirea te prosteşte… Deci mă voi bucura până şi de nefericire.
Bad happiness management?
Jazzy Eliza pe cale de a deveni o classical Eliza în viaţă. Portishead explodându-mi delicios în urechi. Portishead? Să ne bucurăm. Betty Carter? Să ne bucurăm. Rejoyce. Laim Shazar cu recitalul lui de lăută, de la Roland. Eu răsfăţându-mă în sunete de cristal de Boemia. Şi viziunea unui fruct încă interzis: persimmonul.

Hector shaken. And stirred.

… o să spun doar că mi-a plăcut mult muzica lui Iordache, pe care am avut prilejul să o ascult acolo prima dată. Noroc că m-a scos Laura din vizuină.

Între timp mi-am revăzut Sibiul, dar cum eram acolo în interes de serviciu nu mi-am cărat colegii în Imperium, ci în Kultur Kafe, unde am ocupat toate locurile unei mese rotunde şi multe poze în sepia am făcut. Şi am vizitat expoziţia artiştilor plastici slovaci contemporani (apropo, numele meu de donşoară înseamnă „slovac”).