• Home
  • Despre autoare
  • Științe
    • Organizații
    • Articole
    • Hărți
  • Arte
    • Belle Arte
    • Ilustrație și design peisager
    • Design grafic
    • Bricolaj
    • Poezie
    • Video

Palimpsest

~ povești din palatul memoriei

Palimpsest

Arhive categorie: bla-bla

La o cafea

14 Marți aug. 2007

Posted by Sorana in bla-bla

≈ 2 comentarii

Era o zi nu foarte caldă dar dogoarea îşi lăsase urmele în aer şi în pământ. Doar apa avea să fie rece, neagră şi înspumată agonic. Nisipuri mâloase şi lecturi pe plaja cu sol crăpat, în apusuri aducătoare de frig tomnatec. Sălciile se mişcă şi apare un băiat bodogănind. Îşi strigă amicul aflat pe celălalt mal, care vine cu o pungă de peşti pescuiţi de curând. Băiatul se înseninează şi pleacă sporovăind cu prietenul lui. „Ce peşti îs ăştia?” „Avaţi”.
Voiam să dorm dar parcă mi se făcuse dor de „mersul la Someş”, că tot venise Gabi cu ideea. „Nu m-am bălăcit anul ăsta!” De ce nu, puteam să dorm sau să citesc şi pe malul râului, în lumina naturală şi în susurul apelor. După care aş fi stat până s-ar fi înserat, dar am plecat mai repede că mi se făcuse frig ieşind din apa leşioasă şi întunecată, în costumul de baie întreg, de înotătoare, cu care mă făleam atâta şi pe care nu-l inaugurasem deşi îl aveam de ceva vreme.
Drumul pe dig înspre „gura văii”, pustietatea pe care o doream, nu din mizantropie ci din dorul de sălbăticie, dorul de sunetele primordiale. Gabi, care îşi amintea de „mersul la Someş” la bunici. Eu eram cu „mersul la Şinca”. Sau mai des, „la vale”. Şinca de lângă Vad nu e cât Someşul, nici nu ştiu dacă devine vreodată, dar când mi-o amintesc îmi revine în memorie mireasma de păşune încinsă, pe care creşte pătlagina, iar dincolo de păşunea cu drigane răchita înfiptă în nisip, pe care o găseam anul următor mare şi viguroasă. Şi pietricelele-comori pe care le ascundeam sub prundiş şi le pierdeam ascunzătoarea…

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide într-o fereastră nouă) Pinterest
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă) LinkedIn
  • Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
  • Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide într-o fereastră nouă) Tumblr
  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
Apreciază Încarc...

Leapşa cu filmele

07 Marți aug. 2007

Posted by Sorana in bla-bla, cinema, etichetare

≈ Scrie un comentariu

Primită de la Hiacint. Nu o dau nimănui, cine vrea să o preia. (Nu că nu aş fi primit-o cu plăcere). Touşi aş provoca-o pe Laura.
Primul film la care m-am gândit a fost, habar n-am de ce, Eclipsa lui Antonioni. Poate şi pentru că mi-ar fi plăcut să trăiesc în filmul ăsta. Dar parcă alta era întrebarea, nu? Aş zice Dumbrava minunată, continuarea, unde Lizuca Vasilian se face ecolog sau jurnalist la National Geographic şi salvează şi alte dumbrăvi şi alte vieţuitoare. Să dezvălui aici un secret. Viaţa mea e pe cale să devină Almost Famous cu mine în rolul lui (nu, nu Penny Lane…) William. As a vacation.

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide într-o fereastră nouă) Pinterest
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă) LinkedIn
  • Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
  • Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide într-o fereastră nouă) Tumblr
  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
Apreciază Încarc...

August Day Song

01 Miercuri aug. 2007

Posted by Sorana in arte, bla-bla, jazz, scrieri, urbane

≈ Scrie un comentariu

Post meteo. Canicula s-a îmblânzit, Hector the badger a răcit. Nu, nu ăsta e cântecul unei zile de august, titlul postului este adorabilul cântec al lui Bebel Gilberto, care, cu puţină răbdare (şi eventual câteva F5-uri), poate fi auzit la Radio Hector. Bebel de la Isabel.
Am vrut să scriu de mai demult despre lansarea de carte de la Atelier Z, cea mai nouă galerie de artă a Zalăului, unde multe evenimente interesante se petrec şi unde amicul Cipri însufleţeşte în fiecare sâmbătă seara clubul de jazz. Ca să revin la alt subiect decât jazzul, Ştefan Doru Dăncuş şi-a lansat vineri volumul Bocitorii. Aşteptătorul la Atelier Z, ocazie cu care am aflat, de fapt, he, mi s-a confirmat, că sunt genială. Aha. Chiar aşa. Nu-i vorbă, în viziunea lui Dăncuş orice creator e genial, şi e cazul să ne autovalidăm. Deci, dacă până acum nu v-aţi dat seama, tocmai citiţi blogul unui geniu. Mă rog, dacă şi cel ce scrie pe blog şi cel ce creează bloggingul, şi cel ce se înscrie în cadru şi cel ce îl sparge e geniu, eu zic că anihilăm o scară de valori printr-un fel de comunism al creativităţii în care nu ne mai deosebim geniu de persoană…

„Just like this rainstorm
This August day song
I dream of places far beyond
…”

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide într-o fereastră nouă) Pinterest
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă) LinkedIn
  • Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
  • Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide într-o fereastră nouă) Tumblr
  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
Apreciază Încarc...

Sâmbătă, 28 iulie 2007, ora 19.00 – Duminică, 29 iulie 2007, ora 11.00

30 Luni iul. 2007

Posted by Sorana in amici, bla-bla, muzica

≈ Scrie un comentariu

Adică intervalul de timp petrecut la festivalul Peninsula. Care a fost atât de plin şi de interesant încât mi s-a părut mult mai lung. Dar să încep gargara.
Mă trezesc sâmbătă pe îndelete, că doar mă aştepta o seară lungă. Îmi beau cafeaua vitală, mă apuc cu groază să îmi pregătesc rucsacul (groază pentru că detest făcutul bagajelor de orice fel). Mă echipez cu un outfit care include un tricou cu dungi roz, două codiţe şi ochelari de soare maronii. Se va vedea de ce insist asupra acestor detalii. Ajung la Cluj la timp ca să pierd busul de Târgu Mureş. Cu un neniuc şi o tăntiucă ce mergeau la o nuntă, într-o Dacie gri metalizat. Partea bună e că nu erau nostalgici după Ceauşescu. Partea proastă e că of course maşina nu avea AC. Dar mă grăbeam. Partea bună e că ascultau muzică maramureşeană autentică. Partea proastă e că mergeau cu maxim 70 la oră. Mai era şi criblură pe şosea, în apropiere de Cluj. Ajunsă într-un final mult aşteptat la autogară, să cad pe spate: Gina purta un tricou cu dungi roz, două codiţe şi ochelari maronii. Asta pe lângă că ne asemănăm şi la mox. Ne hlizim ca apucatele şi „ne suim pe dealul Clujului” la autostop, într-un soare arzător.

Se îndură de noi două şi de o Gyöngi mureşeancă un nene de treabă care mergea spre Neamţ. Pe când ajungem la intrarea în Turda mă năpădesc amintirile de la Chei şi mă apuc să-i povestesc Ginei cum am venit eu cu Gabi de la Turda cu un 4×4 al cărui computer de bord îi oprea motorul din sfert în sfert de oră. Gina face în mod inexplicabil o mutră lungă privind bordul maşinii în care ne aflam, al cărei motor tocmai murea în parfum de plastic ars. Ieşim cu toatele din nou la autostop, opreşte o maşină cu o pereche de maghiari din Ungaria care mergeau fix la Félsziget şi nu ştiau precis cum să ajungă acolo. Mare bucurie pe capul tuturor. Plus că aveau şi aceu. Bun.
Ajunse acolo nu ştim exact ce să facem mai întâi, să campăm, să mâncăm sau să mai prindem ceva din concertul Implant pentru Refuz. Învinge raţiunea şi campăm. După care târguim haleu, eu un taco maco şi Gina un gulaş. Mai prindem o piesă jumate de Implant pentru Refuz, cât să văd un Tavi Horvath de nerecunoscut în postură de „gigi”. Dar nu-i stă rău deloc, dezlănţuit la maxim şi cu pleata în vânt. Nu îl văzusem până acum decât în postura de vocal la Blazzaj. Rămânem şi la OCS, la care apare şi dragul de Netstalker cu Ileana. Regăsesc şi o amică pe care o pierdusem de vreo 5 ani, facem schimb de numere de telefon.

Horváth Charlie


The Moog

După OCS le propun să mergem la Charlie, care mă cucerise anul trecut cu un Jég dupla viskivel primit de la Andrei. Nu whisky-ul dublu cu gheaţă. Piesa. Mai aud deci şi alte piese faine ale căror versuri sunt cântate de toată suflarea de pe acolo, de mor de ciudă că nu-i ştiu şi eu măcar un cântec pe de rost. Deci prind şi mai mare drag de Horváth Charlie, dar fug cu Gina să-i pozăm şi pe drăguţeii de la The Moog, care-s un fel de Wheezer meets Placebo, with a twist.

Blazzaj

Între timp apare şi Zeno în Peninsulă, mergem la corturi să ne echipăm în costum de Blazzaj (a se citi concertul de la 22.30 de la Zakuska Stage), ajungem în timpul soundcheckulului şi începe! Cu o piesă nouă, instrumentală, desăvârşită! Îmi pun mari speranţe în cele două noi albume Blazzaj, aflate în pregătire în paralel. Apoi Blazzaj, Am tot ce vrei, Mersul trenurilor, Pensie, Exma, Şase pentru Edi, Macadam, Noi aducem căldura – pe care o …declam împreună cu vocalul, că doar e preferata mea, „chitara neagră a lui Horea”, cum tot insistă Tavi – perfectă ca de obicei, bassul lui Uţu – asemenea. Cam o sută de fani se zbânţuie în faţa scenei pe ritmurile contagioase, alţii două sute – cuminţei în spate pe bănci. Public puţin dar fidel, şi cu gusturi muzicale excelente :D. Către final se strigă Urma, eu mă gândesc „nuuuuu…” căci aşa cum mor după Noi aducem căldura, nu pot suferi Urma, dar ei se fac că n-aud, însă la finalul ultimei piese explodează partea hardcore din Urma şi descopăr că nu-mi displace deloc, extaziată cum sunt de întregul concert.

Midnight Express

Rămânem la Zakuska şi pentru concertul Midnight Express, aud Don’t Let Me Be Misunderstood şi îmi place mai mult ca la Animals, apoi Cocaine, All Along the Watchtower, Voodoo Child, şi mă minunez de chitaristul care arată de parcă imediat o să „threşuiască” ceva dar nu, Zeno are dreptate, e bun şi cântă toate acele hituri rock foarte bine şi cu o nedisimulată plăcere.

Butterflies in My Stomach

După un soundcheck interminabil se produc şi „fluturii” de la Butterflies in My Stomach, pe care de mult îmi doream să-i văd live. Maca apare cu superbul ei păr prins într-o eşarfă mov, şi îmi impresionează amicii cu timbrul ei inconfundabil. Cântă câteva originale şi apoi un Fever mult prea ritmat, zic eu. Îl face bucăţi toba mare. În schimb recurg la ritmuri electronice acolo unde o percuţie live ar fi mult mai …vie. Ora e înaintată, auditoriul stă pe iarbă, deşi dacă ar fi fost mai devreme parcă văd că ar fi bâţâit care mai de care. Maca renunţă să-i mai activizeze, şi pe când anunţă Danny, pe la 4.30 dimineaţa, cedez şi eu şi mă îndrept spre camping. Îi aud îndepărtându-mă, nu sună rău deloc, deşi mie nu-mi place piesa asta, dar casc de-mi troznesc fălcile şi toate cafelele şi colele din lume nu-mi mai alungă somnul.
Ajunsă în cort (care de data asta nu mai e Troia, am dat-o la schimb cu un cort mult mai uşor şi mai mic, şi – cum aveam să constat – vopsit în tricolorul românesc; perfect, mă gândesc io, locaţia e numai bună să mă afişez cu un cort naţionalist) descopăr că mă aşternusem peste un sat de şoricei, care se apucaseră să facă trasee pe sub folie. Mă restrâng pe izolir şi dimineaţa le las o eugenie într-o văgăună, drept scuze de deranj. Îmi propun să-mi dau deşteptarea pe la 10, dar la 8,30 mă trezesc într-o căldură sufocantă, aşa că împachetez şi îi car şi pe Gina cu Zeno să mă acompianeze la micul dejun. La 12.00 părăsesc oraşul, cu o expresie de „delfin eşuat” (Zeno) între dosarele zilei de luni…

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide într-o fereastră nouă) Pinterest
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă) LinkedIn
  • Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
  • Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide într-o fereastră nouă) Tumblr
  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
Apreciază Încarc...

"Păi câţi bursuci sunteţi la serviciul financiar?"

26 Joi iul. 2007

Posted by Sorana in bla-bla, jazz, urbane

≈ Scrie un comentariu


Ăia trei de la serviciul financiar nush cine or fi, dar eu sunt bursuca din administraţie. Care nu poate sta liniştită acasă, în vizuina offline cu frigider doldora de sorbet şi frappé, căci l-a descoperit pe Cal Tjader. Citeşte Chayder. Şi şi-a umplut playlistul de pe blog cu neşte trackuri mortale, mai mare dragul.
Dar sunt bursucită, moapsă, Bucureştiul pe caniculă m-a extenuat. Nu pot dansa pe Cha. Nu povestesc cum am fost în Green Hours să-mi cânte Electroclown din laptpop, cum am stat la două mese de my piano god Mircea Tiberian şi m-am putut holba la el cu drag în voie. Şi am fost paparaţ cu telefonul, dar era prea …Dark. Hihi.
Căci nimic nu-i ca Poinciana lui Tjader…
Compoziţie Buddy Bernier.

LATER EDIT: Totuşi nu era chiar aşa „dark”… În centrul pozei e Mircea Tiberian.

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide într-o fereastră nouă) Pinterest
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă) LinkedIn
  • Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
  • Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide într-o fereastră nouă) Tumblr
  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
Apreciază Încarc...

Un sens lui Caron

26 Joi iul. 2007

Posted by Sorana in bla-bla

≈ Scrie un comentariu

Începuturile au un farmec nespus…
Prolog de film:
Why hate oblivion? It can harbour unutterable beauty. Fallen angels walk among us trying to remember heaven, and striving to recreate it here on Earth from veiled fragments of a long lost memory… They had to forget it, or else how could they climb again Jacob’s ladder one step at a time?…

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide într-o fereastră nouă) Pinterest
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă) LinkedIn
  • Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
  • Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide într-o fereastră nouă) Tumblr
  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
Apreciază Încarc...

Versuri pentru Antigua. O provocare vocaliştilor.

26 Joi iul. 2007

Posted by Sorana in bla-bla

≈ Scrie un comentariu

Etichete

antigua, brazilian, Jobim, lyrics, song

Ca să vezi, încă mai scriu versuri. Chiar dacă sunt pentru pentru piese foarte greu de interpretat vocal, dacă nu imposibil, (I dare you, ladies… muahahaha…) cum e Antigua lui Jobim. Venind cu trenul de la Bucureşti cu toropeala caniculei în pleoape şi cu căştile în urechi, din nou fără o carte la mine, că doar hârtia e grea, iar eu cică intelectuală, ce mama zmeilor, m-am trezit îngânând următoarele versuri, pentru o piesă instrumentală ce mult îmi place:

I hear the breeze through the palms of Antigua,
The seas caressing the shores of Antigua,
I sway with ease on the waves of Antigua,
Under its spell, not a thing I can do about it.
I found my bliss, my delight, my share of heaven,
Charming me right from the start
I’m never sad when Antigua beams in my heart.

Rains of the fall
Cannot reach me at all
In the warmest embrace
That enveloped me from the start.
Storms may be strong
I’m not worried as long
As Antigua beams in my heart.

The whitest sands on the shores of Antigua,
The sweetest breeze in the air of Antigua,
I sway with ease on the waves of Antigua,
Under its spell, not a thing I can do about it,
Carried away by its tropical scents,
To the land of the sun,
To my corner of paradise,
I’m there whenever I close my eyes…

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide într-o fereastră nouă) Pinterest
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă) LinkedIn
  • Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
  • Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide într-o fereastră nouă) Tumblr
  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
Apreciază Încarc...

Na, că mă provocă Monique

26 Joi iul. 2007

Posted by Sorana in bla-bla, teste

≈ Scrie un comentariu

Corcoran, dear, încă o confirmare. 😀

You Should Be A Poet

You craft words well, in creative and unexpected ways.
And you have a great talent for evoking beautiful imagery…
Or describing the most intense heartbreak ever.
You’re already naturally a poet, even if you’ve never written a poem.
What Type of Writer Should You Be?

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide într-o fereastră nouă) Pinterest
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă) LinkedIn
  • Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
  • Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide într-o fereastră nouă) Tumblr
  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
Apreciază Încarc...

Amice, eşti idiot (?)

26 Joi iul. 2007

Posted by Sorana in bla-bla

≈ Scrie un comentariu

Am descoperit reţeta bloggerului de succes: mellow, cutie, hollier-than-thou. Bleah. Ca urmare mă retrag din nou la umbră în vizuina offline. Nici o pierdere :D.

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide într-o fereastră nouă) Pinterest
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă) LinkedIn
  • Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
  • Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide într-o fereastră nouă) Tumblr
  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
Apreciază Încarc...

Once again, Eliza jazzin’ up everything around

12 Joi iul. 2007

Posted by Sorana in bla-bla, jazz

≈ Scrie un comentariu

Dintr-un soi de vinovăţie dolcefarnientistico-estivală (…) mă hotărăsc să lansez scrieri în cyberspaţiu numai înainte de a fugi de acasă. Şi nu înainte de a-mi încinge circuitele neuronale cu prafuri de cofeină, fără de care mă cufund în negre depresii cu sindroame de mania persecuţiei, precum în nişte perfide nisipuri mişcătoare ce deformează realitatea în siliciul lor topit la focul bine-cunoscutelor cazane… Hell emerges on Earth when there’s no coffeine to vibe us upwards… Da, Eliza once again jazzin’ up everything around, ca un Midas al …saxofoanelor aurii (spare me the pop psychoanalysis), how delightfully tacky, for this is how I am, a tad tacky and with a penchant for decadence.

Mmmmm, Betty Carter cântând There is no Greater Love… Ella, Billie şi Betty, vocile mele cele mai iubite.

Plec dar, să-l revăd şi reaud pe Eberhard Weber. Deci pentru E. W. plec, să ne fie foarte clar. Nu pentru Garbarek. Care în afară de Dis şi Madar (dacă nu socotim colaborarea cu Terje Rypdal la epocalul Bleak House), nu mă impresionează. Eliza dixit.

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide într-o fereastră nouă) Pinterest
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă) LinkedIn
  • Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
  • Dă clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide într-o fereastră nouă) Tumblr
  • Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
Apreciază Încarc...
← Articole mai vechi
Articole mai noi →

Pagina FB

Pagina FB
A apărut o eroare, care, probabil, înseamnă că fluxul nu funcționează. Reîncercă mai târziu.
  • Career Progress, Community Events, And Cultivating Joy
  • Photography Archives, Readings, Multimedia Production
  • "Blog" Universe
  • My Latest Job Hunting Mindset, Regular Jane, Artsy Jane, and Naturally Curious Jane
  • Professional Organizations and Volunteering

Foto AST

#textures in my #gardenView of #Hackensack #river - using #stackablesappside door#stoopbeauty#guraportitei # panoramas#guraportitei # panoramas#guraportitei # panoramasDSC_0117DSC_0113DSC_0111
Mai multe poze

Scris (și șters) de

Avatarul lui Necunoscut
Alina Sorana

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

  • Abonează-te Abonat
    • Palimpsest
    • Alătură-te celorlalți 50 de abonați
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Palimpsest
    • Abonează-te Abonat
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
%d