17 Duminică iun. 2007
Posted in bla-bla
Se apropie sfârşitul lui iunie şi eu nu mai scriu nimic aici… Ideea e că savurez vara… Şi fug de computere… Şi aştept festivalul de la Gărâna… Pe 12 iulie voi fi acolo.
…Şi asist metamorfoza crisalidei…
Je concocte…
31 Joi mai 2007
Etichete
I’ve been pondering this a lot lately, but in the end I think I won’t give up expressing myself in English, although it might be perceived as snobbery or even worse, a lack of authenticity, maybe because especially lately I am all about jazz and jazz is an American art. And anyway my English is so bloody good :P. And my blog is not local, nor I have ever been anything less than cosmopolitan. I rest my case.
I was re-watching Jerry Maguire on a Sunday evening in my hometown and laughed again at the scenes with the jazz addict/”child technician” and I must admit I haven’t listened to that Miles Davis & John Coltrane album yet, shame on me. It sounded damn’ good, I am tantalized.
During these crawling gloomy days I feel „strangely fine”, like Semisonic ;). Inspired, secure, powerful.
I dance to Song For My Father which was written in Flora Purim’s presence. That fabulous singer has got the most wondrous stories…
28 Luni mai 2007
Posted in muzica
…compozitorul.
28 Luni mai 2007
Posted in muzica
„Minha voz, minha vida
Meu segredo e minha revelação
Minha luz escon…dida
Minha bússola e minha desorientação
Se o amor escraviza
Mas é a única libertação
Minha voz é precisa
Vida que não é menos minha que da canção
Por ser feliz, por sofrer
Por esperar, eu canto
Pra ser feliz, pra sofrer
Para esperar eu canto
Meu amor, acredite
Que se pode crescer assim pra nós
Uma flor sem limite
É somente por que eu trago a vida aqui na voz
Minha voz, minha vida
Meu segredo e minha revelação
Minha luz escon…dida
Minha bússola e minha desorientação
Se o amor escraviza
Mas é a única libertação
Minha voz é precisa
Vida que não é menos minha que da canção
Por ser feliz, por sofrer
Por esperar, eu canto
Pra ser feliz, pra sofrer
Para esperar eu canto
Meu amor, acredite
Que se pode crescer assim pra nós
Uma flor sem limite
É somente por que eu trago a vida aqui na voz…”
25 Vineri mai 2007
…Dar cred că am prins şi eu valul de „săturat de blogărit” insinuat în noosfera blogărească, şi plâng aci în special punctul pus de Andreiard. Noroc cu fotoblogurile, căci prin intermediul lui Dacian am descoperit-o pe Unda, cu a cărei artă mă delectez de două zile. O variantă feminină a lui Dacian. Şi unde mai pui că ascultă şi Charlie Haden, draga de ea…
25 Vineri mai 2007
Am pus widgetul last.fm cu autostart şi aşa am de gând să-l las, continuând o glorioasă carieră de un sfert de secol de DJ agresiv şi nepopular. Îmi pare rău doar că nu sunt disponibile pe last.fm toate piesele la care am făcut referire până acum, de aproape un an, pe acest blog, singurul blog românesc de jazz de până acum, aştept probele contrarii. Dar am înlocuit acele piese cu altele, nu mai puţin catchy, spre desfătarea duzinii de cetitori şi acum şi auditori fideli, precum şi eventual a celor rătăciţi care caută te miri ce, de obicei poze cu Hermanştatu.
Şi menţionez aci că piesa Prozac+Valium+Lithium, mă refer evident la Mr. Day – John Coltrane, e bine mersi în playlist. Audiţie tihnită.
21 Luni mai 2007
Posted in jazz
Whenever I am down I listen to this track and I am as good as new. Coltrane is my medicine.
18 Vineri mai 2007
Posted in bla-bla
18 Vineri mai 2007
Şi un motiv foarte întemeiat pentru o sâmbătă perfectă a fost şi concertul acestui trio. O să încep prin a-l parafraza de data asta pe Calu (deşi atunci când i-am cerut această permisiune mi-a răspuns ceva de genul „parafraza-i tristă şi sterilă”…) spunând că Marian Petrescu e nepotul lui Oscar Peterson… Ce să mai vorbesc despre percuţionist, pe numele lui Keith Hall, care cu al său solo ne-a lăsat pe toţi gură-cască.
Transportaţi de show-ul M.P.T. nici nu am mai acordat atenţia cuvenită concertului trupei lui Zbigniew Namyslowski, care la cei 70 de ani ai săi arată incredibil. Totuşi, amicul Răzvan avea dreptate, şi e deja inutil să mă îndoiesc de recomandările lui. Namyslowski a fost unul dintre punctele forte ale festivalului. Dar se simte influenţa jazzului scandinav… It lacks fire…
18 Vineri mai 2007
Nu ajung în Piaţă de la începutul concertului fanfarei pestriţe, dar prind un Take the A Train foarte …liberal… Mai cântă nişte standarde de jazz şi o dau pe Born To Be Alive… Reuşesc să mă înveselească şi să mă energizeze la fel ca Agbeko Cultural Group la festivalul Plai anul trecut. Dar de ce, o zei, de ce trebuiau să cânte şi Mesecina? Părăsesc Piaţa împreună cu Cami&Geni în căutare de gablonţuri fantomă şi ajungem în Muzeul Bruckenthal, după care audiem un micro-concert de orgă la Biserica Evanghelică, în interpretarea lui Wilike, vărul lui Geni, Geni care, by the way, e muzeograf la Cluj, aşa că tanti de la Bruckenthal ne-a lăsat să vizităm muzeul gratuit… O sâmbătă perfectă (care s-a încheiat pe la 5 dimineaţa, după ce am cutreierat cam tot Sibiul vechi, amuzându-ne de orice, ca nişte liceeni bezmetici…)
Palimpsest 