Recuperare a evenimentelor necomentate, recuperare a mea după o minivacanţă în care am străbătut vreo 600 de km şi am dormit cam 12 ore din 96.
După fix o săptămână de la concertul de jazz de la Opera din Cluj, mă înfiinţez la aceeaşi locaţie pentru Eliades Ochoa et comp. Dacă jazz ascult de când mă ştiu, Buena Vista Social Club ascult doar de cinci ani, mi-au picat cu tronc de la prima audiţie şi n-au mai lipsit din playlist-ele mele de atunci încoace. (E drept că din colecţia de viniluri a casei părinteşti n-au lipsit Los Paraguayos şi Trio Santa Cruz…)
Au început cu El Cuarto de Tula şi au continuat cu o selecţie a celor mai îndrăgite cântece ale lor, publicul le recunoştea şi ovaţiona, către sfârşit mai toată lumea bâţâia pe ritmuri cubaneze. Dar Laura are dreptate. A fost un concert corect. Executat cu toţii programul de divertisment cubanez.
Dar să nu uit de Geta Burlacu and the Right Horns. Muzica de petrecere nu e genul meu predilect, (ca să nu spun chiar că de obicei o evit) fie ea şi prelucrată ca să fie „ethno-soft-jazz”, totuşi Geamparaua mi-a reţinut atenţia. Dar de ce „Loredana Moldovei”?, cum scria pe pliant. Pentru că şi ea prelucrează muzica tradiţională? Mi s-a părut o analogie cam forţată.
În Diesel au cântat piese latino, şi mi s-a părut şi mie că sună mai bine în club decât pe scenă. Au alunecat şi către repertoriul brazilian cu So danço samba şi Agua de beber, dar mi le-au cam fuşerit :D. Mai bine se abţineau şi rămâneau exclusiv în zona culturii hispanice. Repertoriul brazilian merită un show separat, nu e o anexă a hispanismului. Au încercat să-l cheme pe Eliades Ochoa din sala alăturată începând să cânte una dintre piesele Buena Vista, acesta a apărut, a cântat o piesă cu Geta Burlacu şi apoi s-a retras, şi asta a fost tot jam sessionul din Diesel.
Dar am dansat to the music, împreună cu Laura şi amicele ei şi overall m-am simţit foarte bine…

Am zis eu că următoarea recenzie va fi de la festivalul de jazz de la Sibiu, dar între timp am fost la preambulul festivalului de jazz Transilvania – dezamăgitor, la concertul Buena Vista Social Club – bucurie pură, şi la unul al formulei Eldad Tarmu-Lucian Nagy-Gyarfas Istvan-Pusztai Csaba-László „Zsatyi” Studniczky – the cats were amazing.
Însă pentru că nu voi putea să ajung decât în ultimele zile ale festivalului de la Sibiu (din motive de duty calls – voi spune doar că pe blogul cu natura vor apărea poze din Apuseni), o să îmi aştern aici impresiile de …impresionistă într-ale jazzului, şi muzicii în general, de la evenimentele de care vorbeam mai sus.
La Transilvania Jazz, ocazie cu care am socializat cu Licuricea şi Fana, Jeri Brown m-a bucurat doar cu o variantă foarte interesantă a celebrissimei I’ve Got Rhythm , cu care a început concertul, după care un Summertime forţat, voce care îmi înjunghia urechile, un fel de Dee Dee Bridgewater fără feeling dar cu prea mult volum. Noroc cu Lullaby of Birdland din final, care m-a mai trezit din torpoare, deşi mă postasem în rândul trei. Eram curioasă şi de improvizaţiile lui Olivier Gatto, dar omul pur şi simplu n-a mai avut loc în show de divă.
La recitalul lui Janice Harrington m-am mutat în lojă cu Licuricea şi Fana, încercând să rezist eroic plictisului unui gospel by the book care mie nu-mi zice nimic, dar, cu toată compania plăcută, când s-a ajuns la Amazing Grace era cât pe ce să intru în catalepsie. Am încercat să migrăm spre Diesel pentru jam-session, dar cam fără chef, şi până la urmă am ajuns în „Ţevi” unde Swinging Train cânta standarde de jazz mainstream de-ale lui Sinatra, şi vocalul nu dorea cu orice preţ să-l eclipseze pe pianist, căruia i-am şi reţinut numele: Orosz-Pal Jozsef…