Recuperare a evenimentelor necomentate, recuperare a mea după o minivacanţă în care am străbătut vreo 600 de km şi am dormit cam 12 ore din 96.
După fix o săptămână de la concertul de jazz de la Opera din Cluj, mă înfiinţez la aceeaşi locaţie pentru Eliades Ochoa et comp. Dacă jazz ascult de când mă ştiu, Buena Vista Social Club ascult doar de cinci ani, mi-au picat cu tronc de la prima audiţie şi n-au mai lipsit din playlist-ele mele de atunci încoace. (E drept că din colecţia de viniluri a casei părinteşti n-au lipsit Los Paraguayos şi Trio Santa Cruz…)
Au început cu El Cuarto de Tula şi au continuat cu o selecţie a celor mai îndrăgite cântece ale lor, publicul le recunoştea şi ovaţiona, către sfârşit mai toată lumea bâţâia pe ritmuri cubaneze. Dar Laura are dreptate. A fost un concert corect. Executat cu toţii programul de divertisment cubanez.
Dar să nu uit de Geta Burlacu and the Right Horns. Muzica de petrecere nu e genul meu predilect, (ca să nu spun chiar că de obicei o evit) fie ea şi prelucrată ca să fie „ethno-soft-jazz”, totuşi Geamparaua mi-a reţinut atenţia. Dar de ce „Loredana Moldovei”?, cum scria pe pliant. Pentru că şi ea prelucrează muzica tradiţională? Mi s-a părut o analogie cam forţată.
În Diesel au cântat piese latino, şi mi s-a părut şi mie că sună mai bine în club decât pe scenă. Au alunecat şi către repertoriul brazilian cu So danço samba şi Agua de beber, dar mi le-au cam fuşerit :D. Mai bine se abţineau şi rămâneau exclusiv în zona culturii hispanice. Repertoriul brazilian merită un show separat, nu e o anexă a hispanismului. Au încercat să-l cheme pe Eliades Ochoa din sala alăturată începând să cânte una dintre piesele Buena Vista, acesta a apărut, a cântat o piesă cu Geta Burlacu şi apoi s-a retras, şi asta a fost tot jam sessionul din Diesel.
Dar am dansat to the music, împreună cu Laura şi amicele ei şi overall m-am simţit foarte bine…