Am zis eu că următoarea recenzie va fi de la festivalul de jazz de la Sibiu, dar între timp am fost la preambulul festivalului de jazz Transilvania – dezamăgitor, la concertul Buena Vista Social Club – bucurie pură, şi la unul al formulei Eldad Tarmu-Lucian Nagy-Gyarfas Istvan-Pusztai Csaba-László „Zsatyi” Studniczky – the cats were amazing.
Însă pentru că nu voi putea să ajung decât în ultimele zile ale festivalului de la Sibiu (din motive de duty calls – voi spune doar că pe blogul cu natura vor apărea poze din Apuseni), o să îmi aştern aici impresiile de …impresionistă într-ale jazzului, şi muzicii în general, de la evenimentele de care vorbeam mai sus.
La Transilvania Jazz, ocazie cu care am socializat cu Licuricea şi Fana, Jeri Brown m-a bucurat doar cu o variantă foarte interesantă a celebrissimei I’ve Got Rhythm , cu care a început concertul, după care un Summertime forţat, voce care îmi înjunghia urechile, un fel de Dee Dee Bridgewater fără feeling dar cu prea mult volum. Noroc cu Lullaby of Birdland din final, care m-a mai trezit din torpoare, deşi mă postasem în rândul trei. Eram curioasă şi de improvizaţiile lui Olivier Gatto, dar omul pur şi simplu n-a mai avut loc în show de divă.
La recitalul lui Janice Harrington m-am mutat în lojă cu Licuricea şi Fana, încercând să rezist eroic plictisului unui gospel by the book care mie nu-mi zice nimic, dar, cu toată compania plăcută, când s-a ajuns la Amazing Grace era cât pe ce să intru în catalepsie. Am încercat să migrăm spre Diesel pentru jam-session, dar cam fără chef, şi până la urmă am ajuns în „Ţevi” unde Swinging Train cânta standarde de jazz mainstream de-ale lui Sinatra, şi vocalul nu dorea cu orice preţ să-l eclipseze pe pianist, căruia i-am şi reţinut numele: Orosz-Pal Jozsef…