Am o colegă Adela cu care vorbesc cât pot de mult în dialect.
– Ce-i tu? Iară eşti ulicauă?
– Nu tu. Nu mai îs. Bugăt mni-o fost. Vine iarna.
Mi-a revenit cheful de scris pe blog după ce am descoperit o piesă cântată de Sarah Vaughan care ÎMI PLACE! CHIAR MULT! Ea se intitulează Gravy Waltz şi am înhăţat-o rapid la playlist.
Deci aşa cu valsul sosului. Să vedem ce e cu grădina virtuală. Ea e aici, şi am descoperit-o căutând informaţii despre laur, as in holly, as in Ilex aquifolium, planta sacră druidică, arbore cu frunze sempervirescente ce creşte spontan în vestul Europei şi pe la noi prin Arad într-o rezervaţie. Trebuie „să redecorez” şi am de gând să-mi umplu şi balconul cu flori şi arbori nu foarte comuni, dacă se poate.

Tocmai pe când am constatat că e cazul să-mi renovez vizuina am descoperit blogul Excelsei şi mi-am reamintit cât de mult îmi plăceau şi mie acele lucruri despre care vorbeşte ea acolo. Când am uitat de ele? M-am trezit ca dintr-o hibernare agitată.
Am pierdut şi festivalul Plai şi cel mai jos pomenit. Oricum Billy Cobham nu e chiar my cup of tea şi să spun drept posterul respectiv m-a dezamăgit prea tare. Ca de altfel şi avantpremiera. Nici Laura, nici Roland nu ţopăiau de entuziasm.
Şi, în sfârşit, poftiţi de citiţi publicaţia de fiecare miercuri.