27 Luni nov. 2006
Posted in urbane
Der Nebel
„Silencioso e branco como a bruma…”
Jagen des Geistes meiner Liebe…
„Sie trägt den Abend in der Brust,/
Und weiß dass sie verleben muss…”
„Der letzte Kuss ist so lang her,/
Der letzte Kuss,/
Er erinnert sich nicht mehr…”
24 Vineri nov. 2006
Posted in jazz
Una dintre piesele clasice de jazz în acordurile căreia mi-am petrecut copilăria. (Atât în interpretarea lui Ellington, cât mai ales a lui Johnny Răducanu :).
23 Joi nov. 2006
Posted in recenzii
Şi a fost playback. Microfoanele au fost de butaforie. Îmi pare rău pentru Tudor Runcanu, compozitorul, a cărui activitate mi-e cunoscută, dar cultura muzicală nu ţine loc de inspiraţie. Bucăţile care sclipeau s-au pierdut într-o magmă ternă, lipsită de melodicitate, un fel de lălăială „gigi” de umplutură. Iar asemănarea cu aria lui Iuda din Jesus Christ Superstar, la momentul agoniei lui Richard – mai bine era evitată. În rest nu am putut să nu o remarc pe Ramona Dumitrean în rolul lui Lady Margaret: voce superbă, interpretare impecabilă. Altă voce interesantă a fost Angelica Nicoară (Elizabeth – mama). În rest, Dan Chiorean (protagonistul) şarja, nereuşind să se sustragă păcatului cabotinajului, Virgil Müller nu se sincroniza cu vocea lui de pe bandă, iar costumele au fost predictibile şi pe alocuri chiar caraghioase (era neapărată nevoie de acele coroniţe de carton auriu?). Era evident că o parte dintre actori nu se simţeau deloc în elementul lor în postura de rock-opera singers.
Am citit o cronică a acestui spectacol în care se spunea că montarea e periculos de aproape de ridicol. Mie ridicol mi se pare doar playbackul, în rest, consider iniţiativa unei opere-rock după Shakespeare absolut lăudabilă, mai ales în cadrul teatrului clujean… (Despre Cluj şi clujeni, ale căror prototipuri au devenit în ultimele decenii, din păcate, „Rabă şi Rozi”, altădată…)
Mă întreb acum cât de memorabil ar fi fost acest show dacă ar fi avut muzica, by the way, compusă de Urma, şi dacă distribuţia nu era alcătuită obligatoriu din actori. Am plecat către casă fredonând aria lui Iuda…
(Teatrul Naţional Cluj-Napoca – Richard al III-lea, operă-rock, Zalău, 22.11.2006)
23 Joi nov. 2006
Posted in muzica
„Saturday 25th November 2006, starting at 20.30, Urma will present to the public the new album Trend Off, which was recorded entirely during this summer at Amps Factory, in Freiburg, Germany.
The audition will take place at Orange Concept Store, located on Calea Victoriei 41, Bucharest.
Considering that http://www.urma-forum.com community is celebrating this month one year of existence, the band decided to present officially this new album, in an event that will include the audition of all three albums signed by the band since 2003, video sessions and special surprises prepared for those interested in Urma’s journey.
The event was created by Catapulta Records in association with Orange Concept Store, the main supporter of this presentation.
There will be no entrance fee, as the entire location, designed on a three floor deck plan which includes several presentation rooms, a café bar with live music, theatre performances and video projections is reserved on Saturday night exclusively for Urma’s fans.”
Intenţionasem să povestesc de mai demult despre trupa asta, de care am auzit doar de vreo două luni dar care s-a instalat rapid printre preferatele mele. Atât doar că vocalului, care îmi aminteşte de cel de la Pearl Jam, nu i-ar strica nişte lecţii de dicţie. Pur şi simplu uneori nu îşi deschide gura suficient ca să se poată desluşi versurile. (I mean, what a hell is „olovmosolf”?)
21 Marți nov. 2006
Posted in jazz
20 Luni nov. 2006
Posted in gastronomice
Iar un shake galben? Iar. Dar de data asta nu cu fructe. A hint of Christmas…
Beat 3 eggs with 3 tbsp. of sugar on bain-marie 10 minutes or until creamy. Blend with 1 liter of milk and 50 ml Rosolio di Cannella. I used Cannellino .
16 Joi nov. 2006
Posted in scrieri
I dip my fingers in a night-blue pond of ink,
I write on stones that once were air,
I write until the ink turns red,
I write until my body turns to flare.
16 Joi nov. 2006
Posted in recenzii
16 Joi nov. 2006
Posted in semne
13 Luni nov. 2006
Posted in urbane
Tanţa
Trec de obicei pe lângă blocul ei în drum spre birou şi înapoi. Mă mai salutase odată trecând în goană pe lângă mine spre magazinul din colţ de unde îşi cumpără bomboane. „Bună ziua!” şi apoi repetând încântată, în gura mare, până la uşa magazinului: „Bună ziua!Bună ziua!Bună ziua!”. Şi de data asta la fel. Alerga cu braţele depărtate, de parcă imediat ar fi decolat, declamând entuziastă salutul. Mă uit la ea cum cere bomboane, ridicată pe vârfuri, cu braţele întinse peste tejghea, şi capul abia depăşind blatul. Când iese afară vede că scot aparatul şi se apropie încet, ghicind ce intenţionez.
– Mă laşi să-ţi fac o poză?
– Da. Da’ cum te cheamă pe tine?
Îi zic.
– Da’ pe tine?
– Tanţa.
– Tanţa?!?
– Da. Să văd şi eu!
Îi arăt poza, ne salutăm şi plec mai departe.
Diana
Pe bulevard, o mogâldeaţă de vreo patru ani, ca un spiriduş verde-brotăcel, stă cu mâinile în şolduri, picioarele depărtate, şi se răsteşte către propria umbră: „Mă, ce mă tot urmăreşti?” Din faţă o strigă mama ei care îi plimba frăţiorul în cărucior:
– Diana, hai odată!
Diana o ia la mare goană, încercând probabil din nou să îşi păcălească umbra.
Patricia
– Vreau brânzoaică! – plângea păpuşa de porţelan de numai doi ani, trecând pe lângă patiseria Sesam.
– O să mergem la circ azi, îmi zice mama ei.
– Şi ce animale o să vezi acolo, Patricia? – întreb eu.
– Măgăruşu’, poneii, crocodilii…
Pe urmă îmi ia mănuşa, o pune pe mână, se întinde după punga cu pomelo pe care o duc şi zice că şi ea vine în vizită cu mine. Mă ia de mână şi îşi lipeşte obrăjorii de mâna mea să văd cât sunt de reci. E gata să vină cu mine, în amuzamentul mamei. Gata, a uitat de plânsul după brânzoaică.
Revin şi cu alte isprăvi ale vecinei mele Tanţa…
Palimpsest 