Bloguind de departe

Precum zmeul din banc. Doar că hectorul din ţinutul cu zmei îşi flutură panglicile de la beghipenţi pe coasta de vest, „in the valley”, proaspăt scăpat de jet lagging. (Note to self: not to try again to quit drinking coffee the cold turkey way during jet lag. Nu ajută la nimic. Cu atât mai puţin la bloguit.)
Aşadar, şofăm ferice prin „pădurea sfântă a îngerilor” ascultând şi jazz radio şi asta:

Capitolul doi (în care Hector îşi ia zborul spre Ţara Soarelui-Apune pentru trei săptămâni)

Oh yeah, going to California with an aching in my heart… Well, not really, because I have my significant other near me. And, of course, meu pandeiro… With a stop of a few days in my worshipped NY. (Sheep in the Big City – The Movie). Revin cu impresii proaspete şi poze de bună calitate. (De parcă mă mai crede cineva…).

„O meu pandeiro”…

…e un cadou nesperat de la El, ştiind cât de mult îmi place muzica braziliană autentică, de la sursă… preferabil cu berimbau Fragment de jurnal: „…it accompanied me throughout the entire tour. I carried it in my boho purse, keeping it close to my body, hearing it jingle from time to time, like a good omen. Of course I learned the samba groove in just two minutes of practice, but then the accents… it’s no easy task, I am telling you… And by the time we arrived in Târgu-Mureş I could jam with El! (I am talking about musical instruments now!) Now I’ve learned the baião and every day I am more and more enthralled by this resourceful instrument. A drum set in one object!”

Brasilie Percussão


Introducing my newest groovy friends: pandeiro, cuíca and ganzá.

Interests

…and everything about Japan.

Including Chiho Aoshima

Aproape Almost Famous

Cu toate bunele mele intenţii de a transmite impresii proaspete din turneul unui jazz cuartet al cărui tour manager am fost (deci tour manager, nu …band aid, da, Luli şi Gabi?), programul a fost mult prea încărcat, iar „macul roşu” of course, nu avea diacritice. Sacrilegiu. După care am trântit un status pe mess prin care îmi luam angajamentul să scriu mult pe blog şi pentru curat|murdar, status pe care Cli a promis că-l imortalizează cu printscreen… OK, OK! Scriu! Revin! Mă întorc! Cu poze. Acuma e oficial…
Urmează un blogpost ca un fel de preambul şi turning point, evidenţiind un eveniment/cadou în urma căruia viaţa aşa-zisei Eliza s-a schimbat radical.

Oh come all ye …office potatoes…

În caz că înţepeniţi la monitor de vă iau atacurile de panică, aici e cura.
Iar special pentru voi gurls, ca să nu vă mai rătăciţi pe vecie prin ce e în vogă, ca şi moi, am aici nişte selecţii britanice pentru 2008, care nu-s rele chiar deloc…

Cea mai recentă obsesie: flamenco şi new flamenco

Rar văd la TV ceva care să-mi stârnească interesul. Cum ar fi de Anul Nou, când am văzut pe Cinemax filmul biografic al lui Camarón de la Isla, şi de atunci în nişa lui Hector se ascultă cu predilecţie flamenco. Şi zic nişă în sens ecologic. Cu alte cuvinte peste tot unde sus-numita se preumblă. La Leyenda del Tiempo, cu versuri de Lorca, m-a cucerit de la prima audiţie. Enjoy.
(M-am oprit la Cinemax zărind freza lui Paco de Lucia într-o aglomerare de gitanos.)

Sărbători fericite!

Poezie

Etichete