22 Joi mart. 2007
Etichete
Ascult Sonority, şi parcă toate sunetele se concentrează în mijlocul camerei, într-un happening psihedelic. Bleak House a lui Terje Rypdal are darul de a aduce în prezent, proaspăt, acel „air du temps” a sfârşitului de deceniu 7, dar unul high-class jazzy… „Văd” culorile sonore năvălind în forme baroce, ca o auroră boreală controlată, în zboruri de efemeridă… Who needs substance abuse when there is such music?
22 Joi mart. 2007
All that music you keep listening cannot stop the pain,
All that hard work and friends cannot stop the pain,
Those caressing arms of a rebound lover cannot stop the pain.
I wonder when the bouts of tears will stop,
I wonder when the grief will be healed.
No matter how better off you are the betrayal is there,
No matter how untouched your self esteem is, the betrayal is there.
No matter how empowering breaking-up is,
The grief will leave at its will.
14 Miercuri mart. 2007
Posted in scrieri
There’s an untouched bottle of red wine under the kitchen table,
Soemwhere in the room Charlie Haden fills the air with „Silence”,
A girl is standing in front of the wardrobe,
Staring at a cocktail dress,
Her forehead is leaning against the back of her hand,
A golden ray of light is pooling in the corner of her eye.
13 Marți mart. 2007
Posted in scrieri
Too much pulp, too much „baloney and cheese” day… I imagine myself here, travelling between Timisoara and Cluj… English thinking day again, running away from myself day again…
10 Sâmbătă mart. 2007
Titlu de „post” de sâmbătă, extras din acelaşi jurnal botezat Jesse. Ştiu că e amuzant (şi unii ar zice chiar stânjenitor) ca la 20 de ani să fi avut încă jurnale botezate cu nume umane, dar voi continua să postez pe aci fragmente din el, că tare mă mai bine-dipune ce şi cum gândeam pe la vârsta aceea.
De exemplu – despre Nichita: „Cred că Nichita Stănescu este un răsfăţat al limbii române. Cărui alt poet i-a mai dezvăluit atâtea coridoare secrete şi atâtea alte înţelesuri?…”
06 Marți mart. 2007
Posted in scrieri
S-a desprimăvărat brusc. E un şoc. Oamenii umblă năuciţi pe străzi, inundaţi de revărsările aurii ale unui soare insistent şi vesel. E o trecere de la iarnă la primăvară aşa cum am visat. Brusc, văzduhul s-a umplut de triluri. Pur şi simplu m-am pomenit cu ele în urechi. Urechi aparţinând unui trup ce se lupta cu astenia…
03 Sâmbătă mart. 2007
Posted in scrieri
„Iarna cea grasă şi pufoasă, iarna cea cu pieliţa albă şi irişi bleu-gris, iarna cea cu plete de argint, a început să slăbească, să se alungească, să se străvezească, nu mai e decât o arătare de gheaţă bântuită de adieri primăvăratice şi mângâiată de eşarfele ploilor ce-i învelesc trupul sidefiu.”
15 Joi feb. 2007
Early spring. This morning the frost was biting my cheeks, but the sun was blinding. I was strolling on the streets of my town with my headphones on, listening to some lively remixes of Brazilian music (what else lately…). A kid was carrying a pizza box on which was written: Old Times. „Alright” I said to myself, „wrap them in a pizza box and throw them away. Make space for the new”.
The town is filled with lovely snowdrops and March amulets for sale. It is amazing, still I mourn a lost white season…
03 Miercuri ian. 2007
Posted in scrieri
Sometimes I can perceive imprints on the film strips of time concentrated in some places filled with emotional weight. It’s like a feeling of sorrow and nostalgy, for ephemeral beauty and healed pain…
14 Joi dec. 2006
Posted in scrieri
Luasem o pauză de la blogging pentru că iar am avut nişte zile în care totul mi se părea stupid şi că toată lumea trece cu vederea esenţialul (a se citi: iar am încercat să mă las de cafea). Am înţepenit în proiect încercând să încropesc ceva semnificativ şi cu miez pentru capsula timpului, care să nu fie nici foarte convenţional, nici să nu eludeze problema care mă arde pe mine cel mai tare (protecţia naturii), plus că pregătesc ceva foarte interesant şi provocator (în primul rând pentru mine :D, după mai noul obicei), plus că m-am reapucat de cursurile de pictură (don’t ask). Uf!
Fapt divers: am şi creat, cu aportul nemijlocit al tatălui meu, expert în teatru şcolar, un costum de păstor semit pentru nepoţelul meu, care joacă la grădiniţă într-o scenetă despre naşterea lui Isus.
Şi mai şi pregătesc, vrând-nevrând, o New Year resolution…
Concluzia: nu o să renunţ decât la tentativele de a mă lăsa de cafea :D.
Palimpsest 