Domnul şi doamna Scridonesi erau prietenii domnului şi doamnei Tăutan, bunicii mei. Doar domnul Scridonesi mai e în viaţă. De câte ori îl întâlnesc, îmi povesteşte despre Jiboul de altădată, de pe când centrul orăşelului nu fusese încă mutilat. Dumnealui era pantofar, iar doamna Scridonesi – telefonistă. Frumoasă, îngrijită, elegantă. Fiicele dumnealor, Dorina – pictoriţă în Cluj şi Diana – educatoare în Bucureşti, a căror prietenie mă onorează, vând acum casa părintească din Jibou. Vând mobilierul care le prisoseşte, dăruiesc prietenilor obiectele ce nu le sunt de folos. Iar cum eu preţuiesc vestimentaţia clasică, am primit, printre alte minunăţii, colecţia de berete a doamnei Scridonesi.