În ultima vreme ascult Sfinx în neştire. De la comercialismele drăguţe ale lui Chifiriuc până la ultrarafinatele bijuterii sonore şi lirice ale lui Aldea. Mda, m-a lovit melancolia după vremea vinilurilor.
După obsesia pentru Stone Flower ,o piesă 100% estivală, mustind de seve …halucinogene, tipice „Sudamericii”, dădu peste mine „infatuarea” pentru Şir de cocori . Şi nu pot să nu îi redau aici versurile, nu numai pentru că îs perfecte, ci şi pentru că nu le-am găsit absolut nicăieri pe net, de a trebuit să recurg la vechea metodă play/pause, (da, Gabi, nu eşti singura) pentru a le scrie.

„Şir de cocori,
Unde plecaţi la drum lung, către zări?
Lin printre nori,
Voi lunecaţi ca un vis peste mări,
Vă privesc zborul spre înălţimi şi simt iar cum tristeţea coboară-n sufletul meu,
Mă gândesc câte zile şi nopţi veţi goni prin nori,
Să nu v-ajungă frigul cel greu.

Tot ca şi voi de aş putea într-o zi să zbor lin,
Să pot uita,
Să pot uita ochii mari ce-au minţit,
Să-mi găsesc liniştea în sfârşit,
Să cred iar în iubirea dintâi a unui copil,
Aş goni multe zile şi nopţi, tot aşa, mereu,
Să nu m-ajungă dorul cel greu.”