Iar scriu aici, și iar fără nici un plan de „dominație mondială”. Doar inspirată de Andi, căreia pe vremuri îi plăcea ce scriu suficient de mult cât să îmi lase un semn. Nu am uitat-o, dar am descoperit că am uitat COMPLET ce și cum scriam pe vremuri. Așa că am revenit la titlul inițial al acestui blog, care se pare că era predestinat.

De fapt, am profitat de izolare pentru a plănui un întreg „rebranding”. Rest. Relax. Reset. Go.

Dar poate că nu m-aș fi așternut din nou la scris cu atâta râvnă dacă nu aș fi recăpătat obiceiul de a scrie în jurnal. Pandemia e „de vină”. Când am reluat scrisul, parcă m-aș fi trezit treptat dintr-un vis foarte lung și foarte verosimil, o poveste în care îmi pierdeam intuiția și o regăseam doar în grația balansului între două lumi, între acțiune și introspecție, între combustie și regenerare, între animalitate și rațiune, între impuls și diplomație, între aventură și confort. În reconcilierea dintre evidență și mister.

Un basm în care nașa-zână ia forma vrăjitoarei, iar binecuvântarea e deghizată în destin potrivnic…

Pandemia m-a împins spre un regim atletic mai consecvent ca niciodată. Uneori alerg pe malul Hudsonului, o rută descoperită abia anul trecut. Inițial am încercat să ascult cărți audio în timpul alergării, dar parcă nimic nu funcționează ca meditația indusă de ritmurile din lista mea dedicată, sau oferite de FIP Electro, opțiunea mea recentă.

Lecțiile de flamenco au luat și ele o pauză, una în care am decis că e momentul perfect să încorporez elemente din regimul dansatorilor de balet într-un program de fitness care să complementeze alergarea. Nu am realizat cât de mult îmi lipsește comunitatea flamenco a New Yorkului până în noiembrie, când parada anuală de ziua hispanității, organizată pe 5th Avenue, nu a mai avut loc. Îmi lipsesc vizitele la Centrul Cultural Creativ de la Biserica Sf. Veronica din West Village. Construită în stil gotic victorian, clădirea pare desprinsă dintr-un colț de Europă atemporală, interculturală. Mă întorceam mereu acolo cu o bucurie indescriptibilă. Abia acum realizez că o asociam cu activitățile artistice de la castel, locul unde mi-am petrecut copilăria.

Un alt avantaj al izolării a fost perfectarea studioului de înregistrări audio-video. Timpul dedicat unui design îmbunătățit al grădinii. Găsirea rețetei ideale de chec de banane cu fromage blanc, fără zahăr adăugat. Dar despre toate astea, într-o altă poveste.