Etichete
carnaval, Domnișoara Christina, dovleac, dracula, eliade, halloween, jersey city, mascarada, new jersey, New York, stony brook, strigoi, ziua morților
Trebuie să recunosc că, pe aici, Ziua Morților e o sărbătoare mult mai puțin lugubră decât prin locurile mele natale. Sigur că are latura ei comercială, dar de când mă știu mi-au plăcut carnavalurile, balurile mascate și orice ocazie de a te costuma cu cât mai multă imaginație. Și, de curând, aproape tot ce e „gotic” și „steampunk„.
Vecina mea a arborat toată săptămâna un dovleac chipeș lângă intrare. (Da, mă refer la leguma cu pricina, nu la scăfârlia vecinei). Am vrut să îi cer permisiunea să îl sculptez și să îi pun lumânărele aprinse în interior, dar cu programul meu de masterandă cu normă întreagă și serviciu, voluntariat și atelier, căreia îi mai place să mai și gătească din când în când, cine să aibă timp? Și unde mai pui că, cu vreo doi ani în urmă, în campusul Stony Brook, mă apucasem să gravez un dovleac după modelul de aici, dar după mai bine de o oră de migăleală, l-am hăcuit și l-am făcut mâncărică (spre bucuria personajului masculin din poveste), după rețeta bunicii. Cu mărar.
Și asta pentru că nu am uitat de entuziasmul provocat de sculptarea unui lampion râzător cu lumânare, dintr-un dovleac, de câtre tatăl meu, la vremea asta, când aveam vreo patru ani. Dar nici de „ludău” la cuptor – o nebunie! Nici un dovleac de pe aici nu are aroma și dulceața „ludăului” transilvan (Later edit: am găsit o varietate similară de dovleac, numită Kabocha – în 2020).
Am primit invitație la vreo trei sau patru baluri de Halloween, toate în vecinătate, și am zis să le număr ca pe steagurile lui Pristanda: unul la teatrul vechi (Loew’s), altul la Primărie, vreo două la galerii de artă (la unul trebuie să te costumezi în artist celebru sau operă de artă), dar nu mă pot hotărî dacă să mă costumez în ghicitoare în Tarot (cum îmi dă mâna) sau în contesă din epoca victoriană (cum aș vrea eu) – în postura de strigoi, bineînțeles. Că doar e Halloween, nu orice bal mascat.
Și, în aceeași temă, ritualul meu de Halloween a devenit de câțiva ani vizionarea singurului film horror pe care îl prefer: Bram Stoker’s Dracula.
Bu!