Bairamul de sărbători sigur că era încălzit. Doar se desfășura la Fabrica de Prăjitură cu Brânză din West Hollywood. Acolo l-am cunoscut pe Ishmael, amicul nostru ‘vesel‘ de pe coasta de vest (mai avem unul pe coasta de est, proprietar de cafenea aproape de casă, în Jersey City, cuibul de pirați unde am găsit adăpost). Ishmael îmbrăcase un pulover roșu, fular roșu și purta niște pantofi roșii de lac. Ne-a invitat la masă, dar noi eram în trecere. „Oh well, then who cooks your ham?” mă întreabă el complice. Mă fâstâcesc și el râde.
Azi am băut o cafea la altă fabrică. A lui Kelly. Fabrică de cafea și fudge. Care ‘la noi‘ e ciocolată de casă. Un caramel macchiato cu vanilie care mi-a ‘uns rotițele‘ la fix. De obicei e cazul.
Între timp funcționează încălzirea. Iar e trai neneacă în apartamentul ‘japonez‘, unde baletez în voie prin camera de zi.
Și încă două noutăți. Zilele astea am ascultat două albume Goh Kurosawa, pe care l-am cunoscut la petrecerea Barbarei, și care citează o frază foarte zen pe situl lui. Albumele se numesc Hitori și Sharp Three, unde cântă cu fratele lui, Kai.(De când am citit Thomas Mann, am o slăbiciune deosebită pentru acest nume. Mi se pare superb. Habar n-am de ce. Ba știu, mor după scriitura lui Thomas Mann. Plus că e nume de conte scăpătat. De aia.)
Nu e tocmai jazz, dar ce, parcă Radio Hector mai nou e?
Iată-le:


Check them out, people. Există o probabilitate foarte mare să vă placă.
A doua noutate: tot răsfoindu-mi cu narcisism statcounterul, am descoperit cu mare plăcere că mă aflu (eu, blogul cu numele Hector‘s Lounge) în blogroll la mixul de cultură
. Lângă deliciosul eurobiach de calibru național numit Zaza! Chestie care mă onorează dublu. Semnat, ex-eurobiachul de calibru județean Hector. Dar despre ‘fabrica de concasoare‘ moniciano-zăzească pe care am părăsit-o în mare grabă și cu pupături din mers la începutul lunii iunie două mii opt, pentru o viață de nomad alături de consortul hectorian, cu altă ocazie. Acuma mă pregătesc să zbor în dragul meu stat-grădină, NJ.